Ad lunaticos
(post-elegie parodiacă)
Duminică ne va fi
mâine !
(Dintr-o Scrisoare
a lui Florațiu
către Moldovan
Ioan se dedică și
lui Magdian-Gustav
OTOSICA
Îți
scriu, Prietene, de pe lângă Mogoșie
Firoscos
oleacă și-eu, săți spun că
pe-aici, despre cel care-a murit
cândva
pe-alături - nici nu se mai știe că-a trăit
ce să mai zicem despre
poezie?!
Mai-pământenii, toți, trăiesc furându-și jimbla convinși, ca și altcând,
că viața doar
astfel trebuie să fie
:pradă.
Rime de nevoie gându-ți să le vadă și
nemetaforic!
Vorbesc, deocamdată, cu tine, Moldovane-Domn, dar și cu ,,celălalt
Nedomnule Dinosica D. Magdian,
aducu-ți mărturie că nu știu-zău de-ai vrut sămi
spui ceea ce zici, și mie; ...dar aflu,
tot de-acolo (de pe hârtie de ziar), că de la o vreme,
drace-poet, ai fi GUSTAV metafora ta
nominală;
de fapt, pre versuri, și tu recunoști
că-ai fintr-un fel - ,,bolnav de ducă
Nu că m-ar durea (scuză-mi, te rog,
echifonian proză, dar poate-i poezie tot ce zic
)
plecarea-ți; și nici nu ți-o doresc, precum
o-dată, Macedonski (tot poet), poetului-sadea
dar cred că-aș face-o lată!
,,Serios
vorbesc oricum naș plânge,
procletule
din stea, ca pentru știi tu cine.
Hai lasă, co săți treacă
:no să te
faci tu bine, curând, cu HUMEOL; tratează-te cum
poți precum poeții OMNES (vrui doar,
firește, să nu mă repet ca ,,paronimul) dând pe
la cârciumi, cât mai des, ocol flancat,
eventual, și de toți câinii tăi ,,gustavi
Cum care câini(?) : ,,comunitari,
care mănâncă și c
t!
Și-eu, precum știi, mai
astă-primăvară, vroiam sămi caut Dincolo nevasta
și să
dospesc, pe dedesubt, pământul.
(
Ai mai citit, desigur, asta, pre
versurile melen proză!)
Mă lupt cu tine-acum, de-anu trecut
/de-o varăntreagă (fie nerima), poeticește,
săți dau cu-o ,,foaie peste bot, (dacaș
putea șin ,,c
e, dar nu geloziac!),
pentru-o FEMEIE Marea Metaforă
a vieții ,,Tuturora, nemairimând acum decât
cu-o poză din ziare, CUR?
(Am vrut să
spun de ce?, și nu te mai gândi, ca prostul-
șnur, doar la sintagmatura ta -
mânca-ți-o-ai cu floci cu tot!
))
,,Poeta destinată , cum
bine zici; dar a mai spus-o cineva
Baudelaire (se-aude, filonește, doar Bodler),
tot bărbătește și divin, ,,mereu (ca troponim
regional sau și
de timp); că-a fost și-a ,,noastră, SIC
OMNIUM va fi mai mult și decât Dumnezeu!
Atunci, prin 83, DE BELLO
MENTULACO, tot astfel am citit-o și-am comparat-o,
(confer DICTANDA mea, pagina 80), cu
,,Sapho poeteasa rostit, o zic!
Dar tu ce crezi că-aș fi gândit-o
prost?!
Însă titlul ei ( ,,DESPRE RĂZBOI!) -
de pe copertă, clar, propune deci politic
și veneric asta
ca și pe multe foi,
vocabula destulă (pentuneic/ la lumină)
dinspre troponimul meu, ,,populicîn latină, rimând și sen-
sual cu-o vorbă românească (p
), pe
care-o știe toată lumea;
basta, ca să nu cădem în rimărie
fadă!
Nu mă refer, poet ce sînt, doar la
poeta din TOPAZ ; dar alt-ceva săți
spun aș vrea, mai ,,filozofic să se vadă
: chiar ,,fără haz, cum zici, de-aș fi și-având cumva dreptate,
Magdiane-tu, belea păgână
căci eu nu rîd
când scriu decât arareori, plăvane, ci plâng
adesea
necandriu, chiar bând cafea!
Și-ai vrut, ușor, sămi dai cu
tifla, CUR?!
Ia-o pe drum și românește - la vocativ
acum, dacă te cheamă
,,rima de mai sus, pe jos!
Cât despre ,,Sofiana
,
dacă ți-a fost sau nu ți-a fost(?), meritul tău dacă, firește,
,,conul i-ai văzut
(eu, nu, decât în ficțiune!), gângav ce ești ba chiar anost în tot ce spui
tu despre mine,
proclet ai vrut prin cele două cacconime (de tine fabricate nefrumos),
să te răzbuni probabil (și pe mai cine?
),
Sau poate
fiindcă te-a lăsat, fără săți spună nici la-revedere!.
Totuși,
sfatul meu: lasă-l dracu de cenaclu (,,conjugalic), du-te și caut-o pe
Din-
colo
te-așteaptă,
zău, sub clar de poeme cu-același titlu-conținut, scrise bine de tot - aș
zice chiar - ,,euri-falic;
eu nu-s gelos, ți-am mai spus asta, pe ,,lieratura(*) ta,
GUSTAV de latrinist ce ești și mâncăcios la lună!
Caută-ți nevasta, dacă te dai ,,orfeu!
Pune pe tapet o
cerere la ,,Mecu(
vel Metecu/SECU- vrui să zic , Magdin,
cel care - fortuit,
rimează cu poeta ca și tine), și pleacă nu te-oprește nimeni!
Transmite-i
salutări și de la mine, spune-i că eu nu vin curând
Mă bate-un gând,
,,nobelian,
săți spun de ce, de-aici dar tac în pergamentul ăsta
Ca să revin la
scriitura-ți din ziar : poate că-i doar cățelul TERRIAN,
care te cheamă
- necum vreo stea ,,galliciană (sic) în Luteția să vă pupați
(Tot o metaforă vrui
să com- pun , și nu te mai gândi, măi-nene, ,,comunitar
și fără rost
ca Dulean izmene, de cati-
fea!
Și-ar mai fi
pe-aici de consemnat un epitet rimant pe care ți l-am spus și de
la
Dumbrăveni: ce-a zis de tine și
Tănase-pedagog, predicativ, că ești un p
. ;
un p
.
inolfactiv și latrolog vel coprofag
Cu litere aldine sunt, însă, de la
mine
- ți le-adusei
din preavechime, ca un areopag ce
mi-s
un
tribunal de rime și de merituoși poeți!
Ce
dați(?), să vă mai spun ceva dar despre mine-acum!
(Moldovan
iar îmi dă flacără de drum, și pentru poemul-cesta - dar alt-ceva, de
dor, vroiam să
zic, spre știință lumii
.
:Eu, zău,
m-aș prinde să cobor
(doamne-ferește,nu!), măcar de frumusețe, la Paris
itinerant dar după
ce, ,,galant (de ce nu , și ea?), m-ar petrece, pânacolo, NICOLETA
(troponim,
desigur), femeia cu sărut sublim și-o ploaie caldă, ,,rozarie
Să știți că mi-e
gândul, tot literatoric neanonim acum, la o femeie mai concretă
neprozaică
totuși ; so lăsăm, așadar, în somnu-i sticlos și frigid pe cealaltă.
-
Mi-e dor de-o
stea de carne violetă (și cu iz de pi-../ nam vrut să repet, dar
astfel ieși),
nepoeticată ; sînt și-eu, ca toți poeții, ,,gustav bărbați
ce suntem și lingavi
cu ,,pilda, când e și curată
Luați-o cum doriți, gureș de exemplu fără
troponim -
pe ,,matilda
voastră, sipid vreau să zic
Precum
anțărț, într-o revistă, ne-cerșetorul de cafea; dar și-alții, sau tot el, într-
alta,
suiți pe PLAI de
iarbă creață (nu ,,pocisă zic altfel, ca să nu rimeze); la fel
- Ialomicescu
din Spurcați, chemat la brazdă de nevoie
pe ,,mogoșia lui, din
Câmpulat, cu boi nepuși la plug trăgând tractoarelen
metaforă,
scilicet-izdă pentru nefilologi, calificați ca tine!
Ce-am eu cu ei
când
nici cu tine, Magdiane, sic, nu mai am decât o vorbă-aici pe
foaie săți mai
spun
și chiar ,,nebun de m-ai socoate, țin să ți-o zic
(anunț-o și
pe ,,Bramburica - precum în «57/03» mă-amenințai)
Să știi căți scriu
chiar din agendă(
poet fiind, știi și tu cred censeamnă, la
gerundiv plural,
verbul acesta
)și meditez, pe-un stei rimat, de unde dracuor fi căzând
cuvintele-pietriș pe
mine-așa
sînt o legendă deci trebuie să fiu citit!
Căci
nu mai vreau să mă mai ,,modestez pieziș.
Era să uit,
candriu ce sînt acuma și de vin, alt gând sanchiu (
de nul citisei,
printre rânduri, pe
textul meu danterior la
Câmpuri) : că visez, de-aia cred că și devin
,,obidios
AD ASTRA SIC NOBELIANA!
Poate
că doar asta, măi nea Cutare din Osica te va fi deranjat
(Știu eu destul de ce te-ai rățoit la mine tu dar nu pentru poetă și
nici pentru limbajul
meu spurcat
ci pentru Ștorf un omonim propriu cu măta,
metaforic rudă
și cu tine; sănchidem însă, rana
)
De-aia nu vreau, ca tine, să(mai) mor
decât doar
dupo săptămânăncaltea de petrecere, cu cartea mea, prin Stockholm
și prin Oslo.. (Tot
din ziarul tău ,,furai, docent, ortografia-sic orașelor acele
))
Și cred că nu-s
cai verzi - ce zic - va fi chiar drum de pegași necastrați spre stele!...
De
senectute nu mi-e dor și nici de tinerețe
Mi-e bine
precum sînt prin cârciumi săi ascult pe pământeni
să plâng,
discret la nevederea lor de frumusețe.
Să mă mai
nasc o-dată, zău, naș vrea mi-ar fi drumul, poate, prea și mai greu
sajung Aici
când și-așa tot am eu destulă necărare
pânla Stea.
Sătul de
lumea, largă, prin care trec de-a dura, fiindu-mi doar al meu și-al tuturor
plecați
pe Dincolo ca să sentoarcăn Deal, în Bărbătești, sau și la Richițele!
Văd stele
,,turcheze, (poate m-o fi lovit vreun bidiviu cu copitan cap), le văd
nălțânu-de din mine și coborînd pre vers ca să mă lumineze;
vin săl adap Aici pe cine(?), uite că nu știu!
Mi-e tot mai greu să cred că Florea-tatăl a murit
într-adevăr
îl văd pe prispă
stând, marmoreat, de vorbă cu un cal
nu știe ce
să creadă (
Poate-o
finviat ăla ciuru it de gloanțen Păduroiu?!
),
dar a venit pe sală și
Chiva, pe care-ontreabă tot nedu-
merit: Sau Bigiu
l-a adus de UNDEVA?!
Nu poate, deocamdată,
să pronunțe cuvântul
Univers - nui rimează lui tăticu vocabula-ceasta!
Ciujdit cum stăteam
de după ,,rimă, pe după gardu lui nea Retu ca să fim totuși
mai clari - (tot o
metaforă, desigur), instantaneu răsar ca din văzduh și eu;
(sărisem
gardul), adast un pic mapropii totuși, mașez alături
săi ascult.
- Tăticu nu mă
recunoaște, fiindcă-s mai alb ca el cu mult
Chiva, cumva, mă
bănuiește fardul de ani mil mai văzuse și moș Andrei; care pri-
vea , din curtea lui,
,,povestea
dă sfoară (pe mobil, probabil) întru tot neamul băștinaș.
- Bundrenii
toți, bătrâni și noi, se-adună ciuci ca la izvor, să mă revadă
(Zău, dacă vă
mint: nici naș avea ce povesti, de nar fi fost încoclețite toate-acestea!)
Dar ei, ca
poetâni ce sunt, apoi se pun firește, de-ale lor pe sfadă, sau și despre
Cal
însă nu mai
știu ce tot vorbeau, românește desigur;
doar
Sandu, care e mai sceptic, se uită câș
El stă
pe scări; deloc uimit de ceea ce vedea, nitam-nisam își dă prin gând săl
ia de nări, (măntreabă
dacă ,,e dresat?
), și să se dea cu el în slăvi măcar pânla
unde-avea el
dentors pe dos o stea de carne pe Chiu Gârliin Bărbătești.
Stai, mă
frăție, (propun spășit), acesta nu-i Mircea
să te duci cu el doar pânla
Rîpeanca; să știi
căl cheamă PEAGU(!), și-o să te răstoarne te rătăcești, dracu, prin
Olymp, tu!
/
Ietă și-ăst-acu!(măntoarce frate-meu ca la Ploiești, unde-a făcut ar-
mata)
Nam mai
văzut și-eu cai la tatan curte?!
Tu chiar mă crezi proost? păi-ce,
mă, nam fost și-eu
pă litoraal?!
Și tace nervos, uitându-se prin timp la cei din ogra-
dă morți de-mult;
îi răspund că ,,poate, prin militărie
doar ca să rimeze, că-altfel nu
se știe. Dar el
rîde-a fleanca, tot a poezie:
Peagu?
ț-ar al dracu nume!
coleguăl-al tău dă pă Moțoiești, care-i și cam
.
(Dar nu zise
cum, treaba lui - de ce
se gândea la ham săl pună pe roib.)
Dar najunge, cried -
ce zîci tu dă Constanța?! nici pân la Fetești, la soru-mea Mioara;
Pânla Mițan
Vale, să zîc și-eu că
duuce
(Ba la
Constanța, sigur, ajunge!
: l-am întrerupt eu știindu-mi destinația
poș-tală; coborîsem,
vez-că, din vremea basnei pe foaia-ceasta
vrui chiar să zic rimant -
amant
în poală m-o citi, poate, și Literatornița din Capitală.))
Frate-meu
Sandu, tot nerătotit, (nu vrea să creadăn poezie și basta), mi-o zice clar:
Ț-ar ăst-al
dracu!
Tu nu vez, mă Bigiule, că e rânaaci?!.. E .rânaci, mă!
Și
mai
zîceai că nu-ștunde-ajunge, la
; te c..i pă tine, dăgeaba!
Mă uit și-eu să
văd care-i treaba că Sandu se holbase (nu pe foaie!), și-observ -
observ
abia acum că Peagu nare c
e, nu le are pe-amândouă la vedere
trebuie
săi spun lu nenea, măcar că prea mare plăcere numi
face:
Mă
frate-meu, când să trec de Malu,ndrept la DRĂGHICEȘTI
(Și-al dracu
să fiu și-eu de scriitor dacă vă mint : numele-acesta ,
,,breaz,
există și la noi, dar nu pe DEAL!))
ieși, mă, din tufiș unu, taman mă pișam,
un căcăreaz de
om cred că de-al lor
(Dal cui, mă?!)
De-al milițenilor
cum i s-antâmplat și
lu tăticu!
și
se repezi la
cal, cu bisturicu zău!
nu cu baioneta, ca la Păduroiu.
Nu știu-acuma dacă i
l-o fi mâncaat
/ Ce săi mănânce, mă?!
: se miră
frate-meu, cu
tâlc, uitase pesemne despre ce discutam; nici eu nu repetai cuvântul
potrivit .(mânca-mi-l-ar
nenea Gustav și pe-al meu, ,,c
!)) / Mă Bigiule, tu ești(?!)
Ba nu-s
deloc uite că scrie șin jurnal!
Scot, ce să
fac(?), de la brâu , mândru de mine ca făt-frumos,
OBSERVATORUL CULTURAL
; se uită Sandu-fratele pe cele două pagini late
nu chiar ca
pisican calen-dar, că politică și el citește(!)
dă din cap, nui vine-a crede
ce zărește: numele-mi
(pro)
(pro)scris,
aldin-italic, întreg și pe pe prima foaie.
Ridică,
hâtru fiindcă pricepuse tot, ochii de pe ziar
întreabă:
Care
Marian, mă, vru să țî-l castreze pă roib
a lu Miliceanu?!
Nu
știu, mă, de cine zici tu că Sosia-Meus nu ma e președinte.
Știam și-eu asta; lasă-l dracu păla!
zîceam da lu Mielcioiu sau dalu
Sibiceanu
măncurcai și-eu la cuvinte
Nu mă pusăși tu(?), ca să rimeze?!..
Să nui bată pe-ăia, și nevinovați, (doiu fiind chiar scriitor tot de pe Deal
înspre Cotocu),
replicai spășit cumva: Nu, mă frăție
lasă-I la locu lor pe bieții;
daltcineva-i vorba
Coleus, cred un vintic, mă, paici pe la Noi, ca
șin poezie;
nici nu
știu cum îl mai cheamă, clar, Osiceanu
parcă!
Băă, tu iești iar (
)?!
Șii fu rușine lui frate-meu să mi-o mai
spună,
toată treaba-ceea
nerimantăn elegie, despre Poetul ALTIOR din Ipotești;
dar asta nare
legătură-prea cu ceea ce vroiam să
spun
Și ce să vă
mai povestec, oniric, de pe DEAL?!
Cobor pe
foaien jos, poate și din revistă, săi zic lui Sandu Flor-Antonu că
:nici atunci nam
fost/eram ca și-acum, dar mai ales că
PEAGU nu e cal de-ăla româ-
nesc, să aibă și
c
e(,) nu mi l-a castrat Caciu din Osica
mi l-ambuiestrat și mai
mult
există
posed o herghelie de pegași pe carei voi duce pe mogoșia mea,
din Comuna
COCU-RICHIȚELE;
să mănânce iarbă creață (care e tot poezie)
și grăunțe clitoride
Pentru-ami
fi mai spornic drumul (greu) spre stele, calde, NOBELIDE!
M-o crede/
nu m-o crede
treaba lui, și visul meu care se stinse-aici , fără
final; duios
fiindcă nam mai trecut de mult pe-Acasă și mi-e temă că, până mor,
no să mai
ajung pe-Acolo!.. (:Labiș, acum!
desigur el, dar și-eu aș fi putut so zic -
în proză, la
patru ,,luștri când aveam, și tot de-atâția nam mai fost.
Laceeași masă (câte rime!), dragă Moldovan
(fă și tu
pauza, când mă ci-
tești), sînt iar
șimi vine, tot așa, să plâng discret
cum îți scriam (labuntur anni,
trei deja), și tot de pe agendă ți-o
dedic, duminical (pe 19 a Zecea)
Revin pe textul vechi, deloc banal, din București
Ani de lanțuri 27, nu mai pot
et cetera
(:pastișă din Florațiu,
de
pe-atunci
- când tot o
noapte-avea pe suflet
Styxul și el îngheață de-un ger ascuțit
(:AD TALIARCHUM - parcă -
Horațiu-a zis
,,la fel?
nu l-am pus eu să scrie versuri, boghet, naintea mea!),
Făcându-mi pod până la BUNII mei, alături de care, negreșit, voi sta!
Statuie-am vrut să spun căci sînt deja poet.
(bigis-fluor neminis dupo lectură, tot morbidă,
Z.l. 73/03, pagina 3 cabalerii
*)
Gânduri de vastă dimineață
trezit la
viață
și lumină
de
ANTON-SEBATIAN FLORAȚIU la ora 5
din 11-a Zecea,
Anul
Cinzeșpatru
(
*) Nota bene
bibliografie ,,suplimentară:
1. VATRA (Târgu-Mureș),
nr.1, ianuarie 1996, pp
2. FAMILIA (Oradea),
nr. 7-8, iulie-august 2001, pp 115-122
3. DILIGENȚA ROȘIE-
cu lunetă oarbă (Drăghicești-Vale), nr.(plural despre
Florațiu) 53, 57-58/
văratice 2003, p 4 iterativ
4. OBSERVATOR CULTURAL
(București), nr. 173, 17 23.06.2003, pp 6-7
5. FAMILIA (Oradea),
nr. 7-8, iulie-august 2003, pp 54-62
6. Al.
MINCIUNESCU-Ștorf, Vervă și vulgaritate (despre el însuși, probabil)
în Revista ,,ICARUS
(Manoilești-Deal), nr. 30/ 2-8 august 1995 (Anul XXVII);
Cărți romanești
comentate de (
) - confer și
PRECUVANTAREA pp
7. Literatornița
Christa Bunațiu, Ante scriptum, tot în ,,ICARUS 93, pagi-.
na 2 (pe vremea-ceea,
dar antepenultimă hic et nunc), cităm:
dăruit har domnu-lui
și valoros ca
scriitor idem epistolier
(despre Florațiu, desigur așa zis-a Pitia!))
Nota Bigis :
Care dintre cei doi, collegi-signatari (dar lupul GRASS, redactor
pro-șef) la Revista ,,ICARUS,
va fi având într-adevăr dreptate hoc est dilemma!
de pe lângă Mogoșie, 14.10.03
19-20 vel 25-26 a Zecea, idem
redactilografie
28 Octombrie, data
cursuală către FAMILIA
și Ziua Fiicei lui
FLORAȚIU
printură din aniversara
lui 25 aprilie 2004
pro conformitate dualis
nominis ASF-BFN,
signaculum propria manu : |