|
Echer invers
Trei colțuri ascuțite înțeapă ca ariciul
Văzduhul dintre puncte cardinale trei,
Inversul unei rigle, opusul dumneaei,
Domesticește Nordul-fiord numai cu biciul,
Se-nfige cordial și-n dardanea e Sudul,
Cel travestit, ce-ascunde în uger un
triunghi,
Frumos ca nebuloasa fantasmelor din unghi
Virgin, ce își excită-n plăpumi nudul,
La Răsărit e ușa cea plină de mister
Închisă psihedelic de mintea isoscelă,
E tutelarul vârf lăsat ușor pe schelă,
Spre-anegura cochilia perversului Echer,
Un strâmbănog născut din geometrici brute
Înalță falansterul spre spații revolute.
Gulag
Laguna se îmbracă adesea în metal
Și își deschide larg, spre orizont,
carnația,
Din mediter, austru-i răsfață elevația
Deambulată-n scoică de focul vegetal,
Ascuns sub epiderma mocnitelor obsesii
Suspinul histrionic se-nvăluie pe nerv,
Marea urăște țărmul, bruscat ca și un serv
Docil, scobindu-i gena uzată de depresii,
Gulag al neputinței, blănița sfidătoare
Acoperă natura cu un cearșaf decent,
Mucegăit, lichenul îmbobocește lent
Desfigurat de Arta platonic protectoare,
E-o dobroge redusă la mici striații - frica,
Senzația dă în clocot, câci este ea -
Rodica!
Imaculată
În părul ei agrafa revoltă indecența
La gat fularul pare maturul curcubeu,
Peste dorințe-ascunse din mutul minereu
Ce-n adieri conturul îi tulbură absența,
Cum se scurge vremea-n Scytia Minor
Euxinic, apa cum
băltește marea,
Suma de mărgele-i
schimbă doar paloarea
Lanțului ce-i leagă
galera de picior,
Impresia deșartă va fi
atunci iubită ?
Aluatul prim de mână
cu nerv va fi călcat,
Va prinde viață regnul
din lutul modelat
Anomalie rară de
Meșter siluită,
Cu har, trupul
scluptat în formă de vioară,
Aprinde nuferi galbeni
în Crisia amară
Importanța căderii
Să fi un vierme care a
îmburghezit
În fructul care, iată,
stă să cadă,
Să-l viermuiești urât,
să i se vadă
Vagantul labirint
zbârcit,
Săpat cu mâna dreaptă,
care scrie,
Scobind cuneiform pe
băț de ram,
Însemne pentru scribul
ce eram
Sclav egiptean cu
pielea maronie,
Căderea dă în clocot,
elitist,
Damnată ca o vampă
mic-burgheză,
Sunt K-ul orădean și
în asceză
Satanică mi-e mâna de
artist.
Ea sapă labirintul
frumos, ca și o fiară,
De-acum îmi e străină
toată e numai gheară.
Maria Tereza
Pt. Rodica
Frumoasă e ca Diploma
leopoldină
Dată la ceas de taină,
în Secol luminat,
A ei habsburgă gleznă
Imperiu-a luminat
Aulica splendoare din
fresca bizantină,
Obrazul ei imită
conturul transilvan
Surâsul îi e unic,
paloarea iosefină,
Absolutistă formă,
Madona mea sixtină,
Extinsă pe un ceriu
ce-mi este suveran,
În sobre cancelarii
inspiră împăcarea
Emancipând durerea
ce-n rid s-a cuibărit,
Valahă încântare, de
ochi abia zărit
Prin pusta-nșelătoare
când bate înserarea.
Împărăteasă-a clipei,
Maria mea Tereză,
Tereza mea Marie în
nobila-i sinteză.
Melcul
Cârpă, trup de nimic,
uzină vie,
Famat triunghi
coraligen deșeu
Cantacuzin, tu,
porfirogenetul meu
Faustic, secretat din
empatie,
Gealat tembel, de
neguri virusat,
Meduză surdă - lung
cât curcubeul,
Ești una cu Poetul,
corifeul,
Același ager-publlicus
însămânțat,
De-un fus retard,
turnat în gelatină,
Din neozon spirală
peste timp, un vis
Eliadesc, ivit
scârbavnic din abis
Și îndopat cu bezna
din lumină,
De îngeri și de demoni
ostracizata fiară,
Detaliul îl adapă, ca
mai apoi să piară
Mendicanti e
miserabili
Ordalie bastardă
pitită-n miez de cană
Lichid sedus de flora
debilei grânării,
Tenebra o adapă prin
reci distilerii
Nectar damnat ce
sfârâie pe rană,
Mecanicistă-n bezna
din suplul labirint
Năucitoarea sete
o-ațâță, dialectic,
Rudimentar, plăcerea e
un suiși electric
Ce-și macină candoarea
în stropul de absint,
Materia devine un ghem
peripatetic
Fenicii prăbușite,
renasc la un cuvânt,
Noroiul din clepsidră
e un ingrat pământ
Himeră selenară în
tremur epileptic.
Prin apeduct, verzuia
lacustră clorofila,
Nervos bolborosește,
emaciind argila.
Noua erezie
Obeda mea ciupercă
transpiră asudată
Veninul lichiorelnic,
ivit din sol brumat,
Piciorul stalactitei
în zgârciuri s-a-ncuibat
Cupolă sprijinită pe-o
lespede ingrată,
Fluidă, peste alte
mărunte erezii
Burete ce emană dorita
Inspirație,
Alergica ruină
bravează elevație
Născută sub umbrela
făloasei pălării,
În josul eprubetei
bobița viețuiește
Sclavă dorinței slute
de a se îmbăia,
În ugerul elastic
materia abia
Umflă burduful ce
cretin scâncește.
E ea, nuda ciupercă,
gângav elaborată,
Ingratul sex teluric
aleșilor arată. |
