Nr. 7-8 (488-489) iulie-august 2006

Glaciuaţiune cu Hydre

fluxul din ţeastă – bolboroseli prin benzile magnetice –

magnetism atrofiat ca neghina cu gramofoane în gât

rămasele predici cu zale eufonice

hârâie florile de mucegai prin sticla ieftină a geamului

banalităţi sau filozofurii în câmpuri electromagnetice

pe nisipurilor mişcătoare

acolo gâzele îşi fac loc de încântare

cu nimic împănează totul

deşi fuge de nimic cu laşitate

înainte de a-i diseca paradoxul înainte de a visa totul despre el

moartea reduce totul la praful nimicului     şi cât de nimic este moartea

adevărata libertate e să-ţi priveşti în oglindă adevărata figură   

să priveşti timpul în oglindă cum se târâie pe urmele tale

impostura galantă meştereşte castele în orbul muşchilor moi

se trage prin ramuri de soi până în zilele noastre soioase

se lăfăie în blide cu lutul nears murdărit cu grăsimea vânatului surd

sub robă de purpuri se-ascunde cu dinţii electrici

să foarfece peşti tropicali ce scânteie sub ninsorile grave

să toace căluţii de mare şi dansul lor baroc – ceremonii genetice

cristalizând dorinţa în coregrafii divine

cu păr de lup invidia alăptează păpuşi

taie coarnele melcilor şi le suge sângele de catifea prin care au trecut

eroii antici

sugrumă vâltorile nesfârşite dintre pulsari

stârpeşte caii repezi alergând între pulsurile bătând în gongul de bronz

                                   al sublimului

laşitatea fuge de necunoscut

aruncă plase de păianjen peste morile ce macină făina zorilor unei noi

desfăşurări  –  trepte de fosfor în creier şi meduzele calcinate

în iţele acordului şi contrapunctului

nebunia aruncă năvoade peste alămurile care-şi varsă năduful de sidef

                              prin pâlnii de crisalidă

de unde melodia se hrăneşte din propriul fetus ajuns la naştere:

gravidităţi solare şi morţi victorioase

Apel inutil către lichele

îi recunosc sub dărâmături sau în turnuri de sticlă

ei vin prin piramide uscate şi sfincsi orbi prin puşcării lexicale

prin gulaguri verticale şi biserici pustii prăduite de hoarde

prin pulberea de macarale şi nisipul aurorei

ei vin şi timpul e coşul de gunoi pentru toate nereuşitele

când în adâncul ascuns ca o cometă orbitoare

sufletul e o ligie spre altă religie

polenuri miraculoase adorm pe podul pe care trece un contramarş al morţii  

clepsidre sunt vomate pe asfaltul rece văruite cu vânatul apusului

cristalul orb din care se îngraşă corpusculi entropici

îi acoperă ca o glugă suflarea caldă înroşită-n testicule

arcul voltaic dintre secreţii doboară ca o avalanşă

imagini parşive din ecranele încinse cu mai multe feţe

dau târcoale prin humusul alb

cu steaguri frenetice şi celule roşii extatice colindă

vitraliile nucleare     

încreţite pe vulturi ca foiţa de mică

pe acoperişurile lumii halucinaţia lasă în aer o dâră subţire

ca zgârietura pisicii sălbatice

vântul loveşte în ziduri cu trupuri moarte

razele de lumină se înfig în carne ca paiele în sperietoarea de ciori

hydre rătăcite în somnul meu hydre şi voci arse

prinse în zidul crescut în alăptări între miocarduri insomniace

şi-n gândul mocnind

umbrele au început să se subţieze în pământ

ploi şi-au uitat originea fulgere nu îşi mai ştiu drumul

aprind o lumânare în carnea catedralei

dar ruga mea se loveşte de ceara informă

şi eu trec prin fante tot mai înguste pe partea nevăzută

tunetul spulberă carnea de var şi minciună praf şi iluzie din manualul istoriei

aducând cele zece porunci aici pe marmura roasă de vaiet

                              şi paşi somnambuli

vinul împărtăşaniei se acreşte înainte de vindecare

Aşteptare în var

licărul se varsă în scârţâit de cuirasă

ceaţă carnală ceaţă crudă

când ţipătul păsărilor scapă în neant

valul dizolvă ţărmul

schismele

şi aşteptarea intră în lemn

fumul se ridică în formă de cuiburi

printre sicriele dezgropate

în miezul deşertului

păsări se transformă în aburi în respirare

chipuri lunare epave prăbuşite

în apa oceanelor cu reflexe de platină

devin trâmbiţe pentru urechile îngerilor

blândeţea deschide ce furia nu

vinul se îngroaşă şi prinde putere

netulbure înainte de vindecare

Glaciaiune cu umbre şi greieri

Gravitaţia învinsă plânge la picioare

Tema

trece omul prin răscruci auzindu-şi paşii în urmă ronţăind absenţa

gura norului se îngroapă în bălţi enorme

rindeaua străluceşte în vorbe lăsându-le fără formă –

muguri desfiguraţi sub măşti

Dezvoltare

de dor moartea se îmbolnăvi

Variaţiune

trece omul prin răscruci auzindu-şi absenţa

paşii în urmă ronţăind gura norului

rindeaua străluceşte în bălţi enorme de vorbe

spulberă cenuşa mugurilor desfiguraţi sub măşti

Cadenţa

trece omul cu umbra lui în braţe

peste paie de aur răspândite în patul de purpură

lasă în urmă tot ce l-a legat de pământ

ducându-se în orizontul de fărâme şi aţe

Coda

arzând în case continuu se va acumula atâta lumină

că la un moment dat întunericul va fi învins se va dezumfla

se va zgârci şi brusc va exploda în fărâme intergalactice

va fi numai lumină umbrele vor dispare corpurile se vor distinge

în funcţie de luminozitatea lor de transparenţa şi inconsistenţa lor

şi atunci vom trece unul prin altul

şi atunci ce se va alege din plăcerea de a te odihni într-un pat moale

sau de a sta meditând la umbră în timp ce totul străluceşte în jur

din plăcerea de a fi răcorit de un val pe plaja încinsă

şi de a te împotmoli în carnea sărutului şi a zborului

când gravitatea învinsă plânge la picioare

Ascensiune

se aud sărbători în zăpada ce arde

mugurii se dezgheaţă ca irişii dintr-o carte

îmi acoperă privirea se urneşte gheaţa devenind apă şi lumină

morile macină făină transparentă peste nemişcatele feţe

mozaic de ploi prin punctul hoinar

caut ritmul     pătrund în curcubeu         în noaptea bizantină

prin tibia lui Dumnezeu

Glaciaţiune cu chip de madonă

în luminişuri pe curcubeul meningelui roşia dâră de cuvinte

tipăreşte pe orizontul magic gazele-n zefir

muzica punctului algebra interioară

flori proaspete pe creştetul numerelor

în lăcaşuri excavate în ou de pigmenţii unei alchimii ascetice

picură nobleţea cocostârcului în ascunzişurile deltei

şi vuietul de argint al sfinţilor

nimic nu se transformă totul se naşte

turnuri împotriva nisipului

cum lacrima se înconjoară de plâns eu mă învelesc de timp

totul aici e mişcare

felii de ploaie sapă adânc în pământ

cădere scurtă revelaţie arzând

gândurile mele sunt canale spre venele Tale ascunse

cenuşa păstrată în urmă din fuga aprinsă

aud gongul iubirii în adormita culoare

când spaţiul însuşi e deformat de vânt de privirea Ta

alintând bătaia inimii mele închisă în colivii

cu tăcerea ochilor aş vrea să Te prind în lumina cercetătoare

în traiectoria pietrei azvârlite

piatra cu faţă de apă  în spatele căreia numai Tu cutreieri

şi mersul Tău neamuţit

creşte în mine ca o plantă usturătoare

piloni de lemn se sfărâmă în pumnul meu închis

când mă aflu sub acoperişuri întâmplătoare

în mări luminate

peşti străvezii stârnesc muzica adormită în cristale

viole vibrând desţelenesc glasurile îngerilor

printre ieroglife

cimpoaiele verzi şi flauţi fermecaţi

învârtire de căluşei

zarvă de tubă şi oboaie

şi dangătul capilarelor noastre pulsând pe plaja pustie

ne regăsim în ploi volatile

cu gâtul răsucit în ceruri pictate

purificaţi de îndoieli  

cu pluguri greoaie şi târnăcoape nervoase     cu clopote

săpăm adânc gropile din cer

Ave

Din firide  pe celălalt mal DIN înălţimea de turlă
coboară la deal prin văile uitate să semene sămânţă bogată

craii de curtea veche          păsări rare 

inorogi forfotind prin tencuiala istoriei

trăind în sfinţenia faptei şi sinceritatea gândului

înveliţi în fumul de măslin care arde domol peste ochii lor

scăldaţi în mantrele nostalgiei

cu braţele de opal întinse peste cariile trecutului şi viitorului

vulturi lipsiţi de instinctul uciderii

fortăreţe de stâncă intersectând conacele din veacurile ce vor

urma

absolutul îşi depune în ei ouăle fosforescente şi iarba fiarelor

prin ei duhul blând şi creator menţine balanţa acestei pustii

infestate     

măreţia şi frumuseţea stau în blânzenie şi fragilitate

supunere sub colţii fiarelor până când bunătatea se încorporează

în biologia organică           

                    animal aţipind

vocile se umezesc cu vibraţii       din Tibet înconjoară pământul

sunetul OMMMMMM       stalactită cu densitate de aer

picură în crăpăturile de mică ale nepăsării

visul şi ţurţurii sunt storşi din valul senin

se scurg pe pământ

vântură nisipul colorat din care preoţii refăcuseră lumea

vibraţia creşte şi gândul devine zvelt    ciută prin hăţişul de abur

atinge alt gând cu amprente topite

călcă pe ape     

                                        se pierd