Nr. 1 (482) ianuarie 2006

Între istoria festivă şi istoria sinceră

Redacţia noastră propune în acest număr o discuţie dedicată problemelor istoriografiei. Genericul ei, "Înstre istoria festivă şi istoria sinceră", este mai mult o găselniţă jurnalistică decît impunerea analizei a două sintagme, "istorie festivă" şi "istorie sinceră". Intenţia noastră a fost aceea de a lăsa întreaga libertate istoricilor de a se referi la situaţia istoriografiei româneşti a momentului. Nu este vorba nici despre vreo trimitere polemică, ci doar de a stabili două hotare: festivismul ideologic şi subiectivitatea în raport cu adevărul pe care istoricul şi-l revendică. Ne-am întrebat şi noi care este şi cum este istoria oficială a României şi a românilor, cît de necesară este ea, despre istorii (de autor, particularizate regional, ale unei probleme, perioade etc.), ce înseamnă inerţie şi înnoire în abordarea istoriografică, despre locul Transilvaniei în preocupările istoricilor noştri, despre noile atitudini în cauză. Discuţia rămîne deschisă pentru o cît mai mare varietate de opinii.

Traian ŞTEF

Participă:

Barbu Ştefănescu, istoric, profesor universitar, Universitatea Oradea

Alexandru-Florin Platon, istoric, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi

Gabriel Moisa, istoric, lector la Universitatea Oradea, muzeograf la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea

Adrian Cioroianu, istoric, profesor la Universitatea Bucureşti, senator PNL

Ioan-Aurel Pop, istoric, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

Liviu Borcea, istoric, profesor la Universitatea Oradea

Corneliu Crăciun, conferenţial univ., Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca