Între istoria festivă şi istoria sinceră
Redacţia noastră propune în acest număr o discuţie
dedicată problemelor istoriografiei. Genericul ei, "Înstre istoria festivă şi
istoria sinceră", este mai mult o găselniţă jurnalistică decît impunerea
analizei a două sintagme, "istorie festivă" şi "istorie sinceră". Intenţia
noastră a fost aceea de a lăsa întreaga libertate istoricilor de a se referi la
situaţia istoriografiei româneşti a momentului. Nu este vorba nici despre vreo
trimitere polemică, ci doar de a stabili două hotare: festivismul ideologic şi
subiectivitatea în raport cu adevărul pe care istoricul şi-l revendică. Ne-am
întrebat şi noi care este şi cum este istoria oficială a României şi a
românilor, cît de necesară este ea, despre istorii (de autor, particularizate
regional, ale unei probleme, perioade etc.), ce înseamnă inerţie şi înnoire în
abordarea istoriografică, despre locul Transilvaniei în preocupările istoricilor
noştri, despre noile atitudini în cauză. Discuţia rămîne deschisă pentru o cît
mai mare varietate de opinii.
Traian ŞTEF
Participă:
Barbu Ştefănescu, istoric, profesor universitar,
Universitatea Oradea
Alexandru-Florin Platon, istoric, profesor
universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi
Gabriel Moisa, istoric, lector la Universitatea
Oradea, muzeograf la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea
Adrian Cioroianu, istoric, profesor la
Universitatea Bucureşti, senator PNL
Ioan-Aurel Pop, istoric, profesor la Universitatea
Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Liviu Borcea, istoric, profesor la Universitatea
Oradea
Corneliu Crăciun, conferenţial univ., Universitatea
Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca |