BluePink BluePink
XHost
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 1 (482) ianuarie 2006

CARTEA DE TEATRU

de

Mircea MORARIU

Mnemosina, bunica lui Orfeu

de Cătălina Buzoianu

 E aparent lesne să fabrici atmosfera de Crăciun. Îți stau la dispoziție reclamele ce te invită să cumperi în regim de superofertă felurite produse mai mult sau mai puțin folositoare, cu Moși Crăciuni pretinși „tradiționali”, grăsuni, roșii și cu plete albe, dar și din aceia „pe stil nou”, adică stripperii diverselor Mihaele ce se iluzionează a fi teleaste, dar și cu Crăciunițe proteviste de tip Playboy. Mai ai la îndemână articolele de gazete compuse din mii de semne cu iz sărbătoresc, reportaje televizate despre bucureștenii ce stau la cozi în hypermarketuri, telefonul mobil de pe care dai și unde primești sms-uri mai mult sau mai puțin inspirate ori modernizate. Moș Crăciun  a devenit un excelent agent de vânzări care sigur are vreo două- trei masterate în marketing și-și pregătește doctoratul în  strategii de promovare. Dar dacă sărbătorile de Crăciun au cu adevărat un rost și nu se confundă cu „moșcrăciunizarea” agresivă aducătoare de încasări uriașe, atunci e pentru a-ți acorda răgazul  de a reflecta la sensurile adânci ale vieții care înseamnă, desigur, ceva mai mult decât eficientizare, calculabilitate, previzibilitate și alte cuvine de acest gen ce ne-au invadat existența cotidiană. Când tocmai mă pregăteam să trec pragul adolescenței, am auzit pe cineva la televizor rostind o frază ce mi s-a întipărit în minte. O frază ce glăsuia c㠄arta de a citi e arta de a gândi cu puțin ajutor, iar acest ajutor sunt cărțile”. O asemenea carte e, în afara oricărei îndoieli, Mnemosina, bunica lui Orfeu scrisă de marea regizoare Cătălina Buzoianu și apărută sub auspiciile Fundației Culturale „Camil Petrescu” și ca supliment al revistei  Teatrul azi. Am primit-o cândva în toamnă, pe la începutul lui noiembrie, însoțită de o îndatoritoare dedi­cație din partea autoarei. Cei ce au vorbit la lansare, ne-au spus că ne aflăm în fața unei cărți ce trebuie citită imediat și că se parcurge pe nerăsuflate. Întâmplător, mai toți vorbitorii îmi sunt prieteni, fie și numai de idei – Marina Constantinescu, Florica Ichim, Mihai Măniuțiu. Le-am respectat sfatul doar parțial și cred că am făcut foarte bine. Nu încape îndoială, Mnemosina, bunica lui Orfeu se citește pe nerăsuflate, cu pasiune pentru simplul motiv că autoarea ei e o scriitoare în lege. Numai că acest volum ce reunește între coperțile lui trei cărți într-una singură nu se cuvine parcurs în orice moment, la repezeală, în tren ori în camere de hotel, locuri unde s-a cam petrecut viața mea în vremea din urmă. Cartea merită să te bucuri de ea ca de o sărbătoare, nu doar ca de o lectură oarecare, grăbită de detaliul că trebuie să o prezinți, comentezi, recenzezi, „cronichezi” ș. a.m.d. De aceea am amânat lectura pentru zilele liniștite ale Crăciunului și trimit cu oarecare întârziere la tipar reflecțiile ce mi le-a prilejuit ea, reflecții poate mai puțin ordonate și organizate decât mi-aș fi dorit. Încercând să scriu despre carte, mi-am dat seama câtă dreptate are Cătălina Buzoianu când notează în Argument că Mnemosina „ e o muză bizară (cam tembelă) în orice caz misterioasă ; adesea încurcă lucrurile, aruncă fumigene, devine vicleană, imprevizibilă ; nu știi când smulge cu forcepsul un adevăr adânc îngropat, iar adevărul ei nu e niciodată limpede”.

Împărtășesc fără rezerve opinia autoarei potrivit căreia „experiențele relatate aici nu sunt jurnale și nici nu pot fi numite simple amintiri”. Cred, de asemenea, c㠄ele alcătuiesc un traseu întortocheat și capricios al memoriei”, un traseu care odată parcurs îți dă o imagine despre o viață deloc simplă, nicidecum comodă, deloc răsfățată, făcută din bucurii imense și tristeți deopotrivă, din experiențe capitale, din lecturi bogate și cu grijă asimilate, din sensibilitatea și sensibilitățile adesea pe nedrept rănite ale unui om ale cărui suflet și minte au plămădit mari spectacole ce , la rândul lor, au devenit componente ale altor vieți. Căci e imposibil ca cineva care a văzut  Să îmbrăcăm pe cei goi, Ivona, principesa Burgundiei, Dimineață pierdută, ca să amintesc doar câteva dintre montările pe care ai ocazia să le rememorezi citind secvența File îngălbenite din caietele mele de regie din partea I a primei cărți din volum, Novele teatrale, să nu se fi simțit, după căderea cortinei, altfel, „modificat”, cum zicea Butor, și modificat în bine. Să nu fi trăit o experiență unică, esențială, pregătită cu asiduitate și dăruită cu generozitate grație comuniunii dintre actor și regizor ce înalță spectatorul. „Nu cunosc alt adevăr al profesiei noastre – scrie Cătălina Buzoianu în Novele teatrale- decât cel al comuniunii depline  dintre Actor și Regizor, al luptei pe viață și pe moarte dintre Actor și Regizor, al izbânzii amândurora prin miracolul triumfător al spectacolului”. Un spectacol „eseu în imagini”, un „ spațiu al ideilor”, spațiu al cuvântului, spațiu al sufletului „spațiu sonor care acționează  asupra spectatorului la toate nivelurile- intelectual, spiritual, afectiv, senzorial.” Cătălina Buzoianu a „scris cu imagini” , dar scrie și cu cuvinte, astfel născându-se caldele portrete- omagiu dedicate unor mari oameni de teatru precum Octavian Cotescu, Mihai Dimiu, Valeria Seciu, Miriam Răducanu, Valentin Silvestru, Mihai Mădescu, Lia Manțoc, Radu Penciulescu ( în Novele teatrale)  sau Giorgio Strehler ( în Mnemosina, bunica lui Orfeu-Miscellanea) , a treia parte a volumului, ori eseuri asupra unor piese și dramaturgi care au chinuit-o pe regizoare „spre a-i însemna viața”. Citim astfel însemnate studii de antropologie teatrală  prilejuite de opera unor  scriitori asemenea lui  Cehov, Cervantes, Strindberg, Lorca, reunite în Mnemosina, bunica lui Orfeu. Dar alături de lucrări de cercetare științifică și-au aflat locul în această carte povești spuse cu pasiune, cu dragoste, cu implicare, povești despre sine precum Casa copilăriei ori Îmi amintesc de mama, ori povești despre alții, istorisite cu discreție, fără cerneala telenovelei (Povești de dragoste). Nu doar la Ve­neția „ajunge caravela încărcată cu mătasea mitologiilor străbătute”, cum afirmă regizoarea în textul Turandot și structurile sale profunde. I se mai întâmplă să ajungă și pe la Brăila, punct –terminus al  minunatei expediții – spectacol Odiseea 2001 ce s-a dorit o „pledoarie pentru o Mediterană fără violențe, fără război, o adevărată fraternitate”. Dar cum numai politicienilor și doctorilor în retorică le e la îndemână să țină pledoarii făcute doar din simple cuvinte, Odiseea 2001 a cărei istorie e împărtășită în cartea Vaporul interior,  celor ce în 2001 s-au încumetat să facă această expediție la „marginea vieții, dincolo de hotarele nebuniei” le-a fost dat să lupte nu doar cu capriciile naturii pe care frecvent le-au îmblânzit prin minunea spectacolelor cu geometrie variabilă, ci și cu mărunte orgolii umane. Și totuși… Cătălina Buzoianu e convinsă că alături de cei ce au creat Odiseea a îndeplinit o misiune sacră. „Putem mulțumi pentru crâmpeiul de viață ce ni s-a dat. O oglindă vastă și nu un ciob, în care am citit universul întreg și am înțeles drumul omului prin el însuși, pe harta Mediteranei noastre interioare.”

Așa după cum spuneam, am navigat pe această Mediterană interioară despre care dă seama Mnemosina, bunica lui Orfeu în zilele Crăciunului 2005. În zile de vacanță petrecute într-un orășel în care nu există teatru. În zilele în care, de câțiva ani încoace, în România, teatrele intră, paradoxal, în vacanță. În zilele în care eu însumi doream să mă vindec de supradoza de teatru administrată conștient prin specificul participării la un juriu de nominalizări la premiile UNITER. Dar m-am vindecat de respectiva supradoză grație teatrului orânduit prin cuvinte de o mare doamnă  a sce­nei românești, un spirit de excepție, o ființă cu totul specială, deopotrivă generoasă și orgolioasă, dar cu un orgoliu justificat de temeinicia a ceea ce a construit o viaț㠄lovind percepția spectatorului prin toate porțile simțurilor”.