Nr. 1 (482) ianuarie 2006

Păuşa*

Păuşa, Păuşa

după noi cade uşa.

De la Păuşa am plecat

şi la Păuşa ne vom întoarce,

care pe negresa lui cu armonică roşie,

care sub negresa lui cu armonică roşie.

Între care şi care nu e altă scăpare

decât la negresă între picioare.

Păuşa, Păuşa

după noi cade uşa.

Şi după bufnitură

toate păhăruţele s-au stins seara pe uliţă,

de-am rămas într-un întuneric de moarte

noi şi gurile nostre uscate,

am rămas într-un întuneric deplin

noi şi păhăruţul (ultim) cu vin.

Aşa că (ce mai tura-vura) : între ale negresei picioare

nu e altă scăpare

decât să ne bem care pe care.

Aşa deci (revenire) :

Păuşa, Păuşa

după noi tragem uşa.

Iar dincolo de uşă ce va fi

decât unul care spune poezii ?

Iar dincolo de uşă ce să fie

decât Unul care spune Poezie ?

* Mică aşezare pe malul Oltului, lângă Călimăneşti-Căciulata, mai jos de Cozia, unde în august 1972 i-am cunoscut, printre alţii/ altele, pe Ion Mureşan, Viorel Mureşan, Lucian Vasiliu, Dinu Adam, Katia Fodor, Olga Neagu, Cornel Paroşanu etc., într-o tabără de poeţi-liceeni amenajată pe o insulă, chiar în mijlocul râului, accesul făcându-se cu o  barcă legată pe un cablu de oţel. Am revăzut locurile abia astă-toamnă, din mersul maşinii. Insuliţa pare complet sufocată de viloaie opulente iar trecerea se face pe un pod de beton (sinistru). O, Doamne, ce nostalgic sunt !Le dedic celor de mai sus fructul căzut copt, fără ploaie, fără vânt, al acelei nostalgii. Şi îi implorez (vorba fiică-mi, când avea trei ani: „tată, te implorez…“) şi pe această cale să-mi trimită la adresa mdraghici53@yahoo.com câte trei poeme (în română & engleză) pentru o antologie a poeţimii păuşiste, care va să apară fix în 2007, spre a fi lansată la Sibiu, atunci Capitală culturală europeană en titre.