școala ardeleană
ionilor
(moldovan & mureșan),
lui aurel pantea, lui traian ștef
& dragului de virgil (mihaiu)
constă s-ar zice din
flăcăi ce-au supt
la țâța almei mater napocensis
trecuți firește pe la echinox
pe mulți îi cunoști cu unii ești
prieten chiar deși încă detești
orașul
îți amintești de-o bancă
alături de statuia lui matei corvinul
mathias rex
de două ori ați stat pe ea a treia
oară ai stat singur după
ce ai băut o cafă într-un băruleț
aproape de piață la o masă lângă tine
un tânăr cu-ochelari cu mutră
de-asistent citea o carte în engleză
făceai niște însemnări într-un carnet
și îți venea s-o suni să-i bagi un fir cum
zicea ea
deși știai că nu-i acasă că nu mai e-n oraș
cândva demult
în iarnă avut-ai revelația aceasta
după o lectură de poezie la familia
că băieții
nu sunt în fond deosebiți de dascălii
lui creangă strămutați la blaj cu
hârjonelile lor
cu un pahar de vin de tărie
după o masă bună
și de fapt mai dă-o-n mâne-sa de poezie |