Nr. 9 (478) septembrie 2005

Roger W. Straus

Aş începe printr-un citat dintr-o scrisoare a lui Roger* către mine, datată 26 iunie 1995: „Nu cred că doar fiindcă ploua, dar mi-am petrecut o bună parte din după-amiază, du­­pă plăcutul nostru prînz, împreună, gîndind la tine, ceea ce înseamnă la POVESTEA TA. Fascinantă nu doar fiindcă este a ta, ci fiindcă ai trăit şi gîndit şi creat în miezul celui mai rău timp din istorie. Cred şi sper că ISTORIA TA ar fi să fie următoarea ta carte şi sîn­tem gata să-ţi facem o propunere concretă, dacă ai de gînd s-o iei în consideraţie”.

Deloc nu aveam de gînd să scriu o asemenea carte şi m-am luptat multe luni cu mi­ne şi cu Roger în jurul ideii. În cele din urmă, am scris cartea, cu mare dificultate şi extrem de lent. A durat 7 ani, ca în Biblie. Acum, Întoarcerea huliganului a apărut şi mă văd silit să dezvălui vinovatul acestui proiect.

Citez, de data asta, din volumul publicat: „Plouă, dar nu era potopul biblic, Noah de­ţinea doar un rol de refugiat în comedia prezentului. În elegantul pavilion al elegantului conac din împrejurimile New York-ului, uşa-oglindă pendula lent, văzuse, brusc, în drep­tunghiurile de cristal, chipul memorialistului în care n-ar fi vrut să se recunoască. Prea tîr­ziu, nu se mai putea opri, continuase, cu pauze mari, victoria cabotină asupra prezentului... Audienţa te urmărea cu simpatie, erai viu, îţi spuneai, în prezentul viu, nu în trecutul viu. Linişte ospitalieră, fără gînduri şi întrebări, doar ziua magnifică. Prezentul, adică, aici şi acum.”

Într-adevăr, eram între prieteni, eram cu Roger şi Dorothea şi nu mi-aş fi închipuit că va trebui să vorbesc astăzi, aici.

Roger a fost pentru mine un editor devenit prieten, nu invers. O prietenie ciudată, între un leu în iarnă şi un rac născut în ape tulburi şi turbulente. Ne înţelegeam, totuşi, ex­celent.

Venind aici, m-am gîndit că Roger ar fi acceptat asemenea conclav de prieteni doar pentru o celebrare ireverenţioasă.

Dacă este aşa, voi fi o dezamăgire. Cineva spunea că prietenia este „o barcă destul de încăpătoare pentru a purta doi, în ape liniştite, dar numai unul, în vreme de furtună.” Am­barcaţiunea noastră purta doi pentru că naviga, mereu, pe vreme frumoasă. Evitam ches­tiuni de afaceri. Ar fi fost un prea mare risc să încerc anotimpul furtunii; cunoşteam des­tule poveşti nu prea încurajatoare despre un astfel de test. Iubirea cea mai mare a lui Ro­ger era editura şi nimic nu o putea concura. Scrisoarea din care am citat revela un tipic a­mestec de prietenie şi afaceri, dar nu mi-aş fi îngăduit să mă las derutat de ambiguitatea a­cestui amestec. Profitam, fiecare, de curiozitatea mutuală faţă de faţa necunoscută a fiinţei şi relaţiilor umane şi de dragostea noastră faţă de cărţi şi ciudaţii lor autori.

Îmi plăcea eleganţa sa americană, scepticismul şi viteza inteligenţei sale evreieşti. (Să spun în loc de scepticism, sarcasm, Roger? Sarcasm afectuos? Ţi-ar place formularea? Ştiu bi­ne că da). Am admirat profesionalismul său lucid şi neclintit, umorul său şi, mai ales, un sens al camaraderiei masculine, totdeauna reconfortantă. În ciuda modului său de a se adapta epocii, ştia că era un patriarh al trecutului, încăpăţînat să creadă în cărţi şi investiţia u­mană în cărţi.

Vital, ascuţit, deschis în gîndire, afectuos, un nestrămutat îndrăgostit de viaţă, Ro­ger rămîne modelul unor mari realizări şi al unei mari vieţi. Pentru mine, el este şi acum un interlocutor fascinant.

O prietenie care avansează doar pe timp liniştit poate părea superficială. O consider, însă, un mare noroc şi aspir, trebuie să spun, în navigările senectuţii, la astfel de înseninări.

Îmi lipseşti, Roger.

 New York, iulie 2005

* Cuvînt rostit la Memorialul dedicat marelui editor american Roger W. Straus, conducătorul de-o viaţă al prestigioasei edituri newyorkeze Farrar, Straus, Giroux, avînd ca autori peste 20 laureaţi Nobel pentru literatură.

Roger W. Strauss a decedat la 25 mai 2004, în vîrstă de 87 ani. Memorialul newyorkez a avut loc la 29 septembrie 2004 la faimoasa sală de cultură 92nd Stret YM-YMIHA unde, în decursul anilor, mulţi dintre autorii editurii au susţinut seri literare.

În cadrul Memorialului newyorkez au vorbit scriitori, editori, agenţi literari apropiaţi de Roger. Ulterior au avut loc Memoriale similare la Londra şi Frankfurt, cu o componenţă, fireşte, diferită. Toate alocuţiunile au fost reunite într-un volum omagial în limba engleză Roger W.Straus: A Celebration, apărut la Farrar, Straus, Giroux, New York, în vara lui 2005.