|
Poeme
A fi aici
A fi aici a fi dincolo
ca și cum ai fi încă
aici
a fi dincolo a fi aici
ca și cum ai fi deja
dincolo
cu avantajele
amuzantei confuzii
din care uneori
purcede poezia
Gloria
Și nimic nu-ți mai
rămîne decît gloria
ambiții spaime pași de
îngeri amestecați cu scrîșnetul frînelor
cinstea prețului și
prețul cinstei la colț de stradă
pagini copilăroase
grase plictisite pline de gîlci
forfota ochilor cum
niște furnici în căutarea Binelui
tranzistoare-n unghere
de-odaie clipocind cum mlaștini
pete de făină pe
obrazul soarelui matinal
presiunea opiniei
publice înregistrată conștiincios de barometre
un crez clasic purtat
cu mîndrie de liderul cursei automobilistice
carnea care tremură
cum un cîntar se-ncuie-n oglindă
cum într-o odaie
o transcendență
ștearsă-n răstimpuri cu guma
așadar nu-ți mai
rămîne altceva decît gloria
nu a ta ci a lumii.
Istorie
Marea pictată
pe scuturile noastre
în care rînd pe rînd
ni s-au înecat
vrăjmașii
Întrebări
E oare-al tău
ceasul acesta
verde-crud
cum un copăcel
cu coaja jupuită
acest ceas cum un zid
proaspăt văruit
pe care l-ai atins din
neatenție
fără să-i ceri scuze
ceasul acesta naiv cum
un pîrîu
în care ți-ai azvîrlit
imaginea cum o piatră
și dacă nu-i al tău
al cui e?
Imaginile care se-aprind
Imaginile care
se-aprind și ard la temperatura camerei
unde să lei pui ce să
faci ca să le scutești
de penibilele
confruntări polițienești
cum să le aperi de
aerul stătut
(cum al unor odăi
neaerisite) al proceselor-verbale
de ochii pieziși ai
Ordinii care stau pururi la pîndă
aceste imagini care
oricum
cu timpul se sting de
la sine.
A fotografia timpul
A fotografia timpul
nu timpul sacralizat
al calendarului
nu abuzivul timp al
capodoperelor
nici cel freudian
purtător de măști aidoma unui carnaval
ci timpul adevărat cum
lumina oloagă
cum ploaia știrbă cum
pămîntul
muribund din născare.
Seară
Iei de pe raft o lampă
veche o duci
în odaia de-alături
și nu mai poți face
nimic altceva
tremuri aidoma unei
lumini răsfrînte-n geam de altădată
aidoma unui fir de fum
de țigară ce s-a risipit demult
și nu-ți mai poți
aminti nimic altceva
o aduci înapoi o așezi
la locul ei.
Înmormîntare în Amarul Tîrg, în noiembrie
Cît de-ncet se scurge
convoiul înmormîntării
o rîmă
în palma Amarului Tîrg
și nici o toamnă nu-i
destul de lungă
să-l poată cuprinde
cu-adevărat
nici un soare nu e
destul de rece
să-l poată cu adevărat
lumina. |
