|
arca lui
noe
ca şi
cum ai sta de vorbă
cu un
prieten / frate / văr de mult
dispărut uitat & regăsit
printr-o întîmplare
(nu
crezi de fapt în coincidenţe
accident & altele asemenea)
timpul
a dispărut din vară
mai
păstrezi un cub cald
cada
din fontă cu picioarele
ca
nişte labe de focă
cazanul de aramă
ţeava
îndoită în unghi drept
a
duşului
apoi
chiuveta metalică
din
bucătăria bunicii
(poţi
improviza la iuţeală
o
natură moartă cu
găină
jumulită pe masă
pe un
ziar unde citeşti
despre
moartea lui leontin sălăjan
experimentarea cu succes a
primei
bombe h chinezeşti)
o
colecţie de plăci
de
pick-up
rika
zaraď gianni morandi sergio endrigo
enumerare aproape fără sens şi totuşi
deschizi fereastra şi praful de pe stradă
se
amestecă cu parfumul teilor:
partirŕ la nave, partirŕ…
cîntecel
secret
(doar noi doi îl înţelegem)
am
şters din calculator
poemul
am
criptat scrisorile
şi am
uitat parola
am
distrus hîrtiile
s-a
şters
literă literă
cu
linie linie
totul rămîne
o
cenuşă fină
ca
scrumul de ţigară
aderînd la suprafaţa
unor
făpturi de aer
ce-mi
fac semn cu mîna
din
depărtare
cîntecel
ea e
fata din cîntec
o
hologramă vizibilă
doar
pentru tine
cînd
dai drumul la muzică
(she’s
the kind of girl you want so
much
it
makes you sorry
still
you don’t regret a single day)
o
ochelaristă micuţă tunsă scurt
sau
dimpotrivă
înaltă
subţire cu părul în vînt
în
holul gării într-un fast-food
pe
stradă în mulţime în autobuz
peste
tot timpul
o suni
vrei
să
te sune
numele
ei e singurătate
cîntecel
stai
în faţa calculatorului
e ajun
de crăciun deschizi
e-mailul
te
gîndeşti că eşti
în
budă
cînd
găseşti într-un mesaj
«credinţă, adică răbdare, încredere şi perseverenţă»
-
ţi-ai mai citat prietenii în poezii -
gura
ţi se destinde într-un zîmbet ochii
îţi
lăcrimează
brusc
îţi revine buna dispoziţie ai
undeva
pe ecran în încăpere nu contează
destul
că e în preajmă
un dj
nebun ce freacă un disc
(ştii
foarte bine că genul ăsta de discuri
nu
se mai fabrică)
repetînd obsedant o frîntură de cîntecel
a
little bit of monica
a
little bit of monica
a
little bit of monica
şi ea
ar putea deveni dintr-o dată
cîntecel
un
oraş ca o nevastă iubită
cu
care eşti de atîta vreme
încît
nu-ţi mai pui problema
dacă o
iubeşti
(vînzătoarele
de la
magazinele din cartier
deja
te cunosc)
o
cameră
- ai
putea-o descrie
pe
aceasta: pat
dulap masă scaun
şi
aşa mai departe
pe
care te străduieşti
să n-o
personalizezi
îţi
faci bagajele şi
într-o
jumătate de oră
cu
rucsacul în spate
eşti
pe peronul gării
(je
ne t’aime plus mon amour)
NU
TRAGEŢI ÎN PIANIST
dumnezeului de dimineaţă
salutări şi
dumnezeului de seară
bună
ziua şi dumitale domnule
william cody
NU
E neVOIE
să-ţi scoţi şi capul
odată cu pălăria
fii
liniştit îţi păstrăm un loc în cutia
HIS MASTER’S VOICE
între micii
vîn(z)ători de ziare
strigînd informaasiea
mirosul acela de frunze uscate arse prin curţi |
BluePink 
