Nr. 2 (472) Februarie 2005

O scrisoare latină

Sînt atît de plictisit că i-aş spune „Carramba!”

Chiar şi celei mai sexy femei, cu picioarele de doi kilometri,

Sau e doar oboseala, acel „labor improbus” care ţine maimuţa

Prinsă-n cleştii lui nevăzuţi, o lume de sclavi fericiţi,

Ca iubitul, cîndva, Piese Brute, ca Opridor,

Omul cu texte & dor, ca berbantul decan,

Cel mai tînăr din univers, dar mereu responsabil,

Chiar şi Romi, care joacă X-0, în loc să scrie la teză,

„Ajungi asistent”, i-am zis, „Muuu!”, mi-a răspuns cineva din computer,

Romi tocmai pierduse şi P.C.-ul îl lua la mişto,

Pe limba lui, uneori mă trezesc plin de proiecte,

Dar pînă mă spăl pe dinţi le-am uitat, Kalidasa

E-o piesă faină, deşi nu mai ţin minte nimic, pe alte meridiane

Băieţii se taie, se-mpuşcă, se-aruncă în aer într-o veselie,

Treaba lor, eu sînt atît de plin de sictir,

Că i-aş zise „Muian, bă!” celui mai fioros terorist,

Biet copil la o adică, Banca, Fiscul, Asigurările, ăştia-s

Cei mai tari mafioţi, uneori sînt convins

Că şi Bin Laden lucrează de fapt pentru ei,

Pun bomba plăteşti, cade tunul plăteşti,

Facem altul, plăteşti, un mic monument

Grandios, iar plăteşti şi aşa mai departe,

În iarbă am stat pe deal, bătea un vînt uşor şi mi-am zis

„E ca-n filme, să-mi bag!”, chiar a fost fain, mă dusesem

După coade de undiţă din alun, pescuiesc

Cînd mai trec pe acolo, mă aflu în treabă, la „Metro”

Găseşti peşti cîţi vrei, şi din ăia babani & proaspeţi, mai nou

Totul e-un simplu decor sau – cel mult – un teren

În aşteptarea noului hypermarket ce se va construi fără-ndoială,

Am vrut să-i scriu lui Traian o scrisoare latină, n-am reuşit,

Mi-am amintit de Ashberry, de O`Hara, mi-am zis

„Merge şi-aşa!”