Unde se întâlnesc, mai nou, scriitorii
Tinerilor scriitori de
astăzi li se reproșează lipsa spiritului de grup. Spiritul de grup așa cum era
el înțeles în mediile literare acum câteva zeci de ani, când aproape toată lumea
era prezentă la serbările tuturor. E drept, din câte-mi dau eu seama acum,
atunci nu puteai căuta în alt loc (în afara cărților, desigur) sau printr-un
alt mijloc (eventual: prin telefon, scrisori ori telegrame care nu erau deloc
de încredere) părerile altora. Ieșirile acestea erau o cale bună de
socializare literară.
Din mers, timpurile
noi au adus cu ele o schimbare radicală a dinamicii sociale și, odată cu ea, și
a dinamicii din viața literară. În condițiile în care, ca să-ți poți plăti toate
facturile eventual și o rată la bancă și să mai și trăiești decent,
trebuie, ca scriitor, să muncești prin mai multe locuri, e greu de crezut că-ți
mai rămâne timp și energie și pentru astfel de întruniri literare. Cazul fericit
este cel al scriitorului lucrător într-o editură, care, prin natura profesie,
trebuie, obligatoriu, să participe la târguri de carte, la lansări și la
colocviile ținute pe marginea cărților de care se ocupă. Altfel, chiar dacă te
afli pe statul de funcții la o revistă de cultură, te vezi nevoit să-ți împarți
timpul între redacție și alte proiecte, mai bănoase, care, de fapt, ele însele
abia îți permit să trăiești de la o lună la alta. Ca să nu mai vorbesc de cazul
celor plecați din țară (de ce? păi, să lucreze unde sunt mai bine plătiți și
mai apreciați, d-aia!), cărora fizic le este imposibil să onoreze
invitații de natură social-culturală.
Dar să nu disperăm. Să
cădem, metaforic, în genunchi și să le mulțumim celor care au dezvoltat
tehnologia internetului. Căci, oricât ai fi de extenuat la capătul unei zile,
tot îți mai găsești vreme să participi la marea adunare (literară) care se
desfășoară pe internet. Tocmai din nevoia de înlocuire a întâlnirilor în carne
și oase s-au înființat de ani buni grupuri virtuale de discuție. Aceasta nu mai
e o noutate pentru nimeni. E-un reflex deja. Nadir_latent, de pildă,
e-grupul înființat de Bogdan Suceavă de mai bine de cinci ani, adună
scriitori cu grămada. Acolo se lansează teme de discuție, acolo se dezbat
probleme arzătoare, acolo se consumă dispute și acolo se petrec împăcări. Și
nu e singurul astfel de grup. Cine are interes poate găsi, fără prea multe bătăi
de cap grupuri de discuție profilate pe diverse teme. La drept vorbind, citind
zilnic lista de mesaje, ai senzația că participi la un colocviu mai viu și mai
aplicat decât ai avea-o dacă te-ai deplasa în mai știu eu ce localitate și-ai
bate din gură o oră-două în fața unei audiențe aproape adormite.
O altă formă de
agregare literară mai interesantă și mai utilă, spun eu este atelierul
virtual de creație. Un adevărat cenaclu, unde se propun texte spre discuție, se
întind și se împart apele, de unde, la capăt, ieși cu mai multe lucruri învățate
decât ai ieși dintr-un cenaclu clasic, limitat în timp și mijloace. Un singur
exemplu dau. Cel al AtelirKult-ului (www.atelierkult.com), îngrijit de
Bogdan Bucheru și Cătălin Sandu, doi dintre vechii membrii ai grupului Kult.
Acesta este un spațiu de întrunire scriitoricească, unde, după ce te-ai
înregistrat, pentru a-ți supune discuției propriile încercări literare, ca
regulă ești nevoit să comentezi încercările a cel puțin alți trei participanți.
Mie, unul, aceasta mi se pare dovada supremă de îndemn la exercițiu critic, la
analiză literară pe text. Încercați să vă închipuiți cum ar putea fi pusă în
practică o atare strategie în cadrul unui cenaclu clasic!
Și, ca adepții
versiunii palpabile a literaturii (printre care mă număr și eu) să nu cadă în
păcatul de-a expedia aceste proiecte drept facile, fără finalitate în lumea
tactilă, e de ajuns să amintesc că, în cazul grupului de pe nadir_latent
și a revistei Respiro, aventura virtuală s-a revărsat în real acum doi
ani (dacă nu mă înșeală memoria), cu sprijinul editurii Dacia, sub forma unei
antologii un volum excelent, apropo alcătuite din texte publicate inițial
pe site-ul revistei Respiro, iar în cazul AtelierKult, recent, la
Târgul de carte Gaudeamus, a fost lansată prima antologie cu texte lucrate
exclusiv în cadrul acestui (pompos spus) for cenaclier. Îngrijit de Michael
Haulică și girat de editura sătmăreană Millennium Press, acest volum va oferi
sunt sigur tuturor viitorilor cititori (de literatură SF&F, au ba) mari și
plăcute surprize.
N-am pomenit aici
decât două exemple de înlocuire a vechilor întruniri scriitoricești cu noile
mijloace de exprimare social-artistică (sau, mai degrabă, virtual-artistică).
Cei interesați sunt convins că vor putea adăuga alte câteva exemple măcar la
fel de elocvente, dacă nu chiar și mai...
Nu spun că aceste
grupuri de discuții și aceste cenacluri virtuale sunt mai de impact decât
vechile colocvii și cenacluri clasice, spun doar că, pentru timpul în care
trăim, ele sunt singurele care pot asigura o continuitate. Și cine știe ce ne va
aduce viitorul... |