***
şi bisericile se îngroapă
în pămînt
aici unde anotimpul ploios
începe mai devreme decît
trezirea conştiinţei în om
atît de devreme încît
varul din case nu are timp
să înflorească
şi să trimită în lume
oameni
cum păpădia îşi trimite
seminţele în vînt
să se aşeze acolo
unde raza de lumină
face brazde
pe care numai
ochiul furnicii
le vede
aici sub pămînt
ploile încep mai devreme
aici bisericile se îngroapă
primăvara ele vor răsări
cu turle mai înalte
şi mai strălucitoare
decît o mie de sori
***
o scînteie
din Dumnezeu
este şi în această
mică furnică
ce urcă acum
pe zid
***
cum tremură
ciocîrlia în zori
o lumînare
uitată de cineva
aprinsă
pe creanga
copacului
***
dupa ce dispare
poezia
îţi rămîn prietenii
în care
cu drag
să te îngropi
prelungire
pentru mine poezia
e-o prelungire
a corpului
precum unghiile
aşa şi poezia
va creşte din mine
şi dupa ce
nu voi mai fi |