BluePink BluePink
XHost
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 11-12 (480-481) noiembrie-decembrie 2005

O ANTOLOGIE DE IARNĂ

 

Andrei GAZSI

Femeia cu ciorapi de nylon

Lumina se naște prin dantelăria ferestrei. Stăm la masa de joc

Alunecând într-o altă zi, filând norocul cu degetele toate,

Pândindu-ne din umbra sprâncenelor care urcau și coborau

Ca un val leneș în fumul de culoarea furtunii.

 

Comenzile sunt scurte. Cărțile foșnesc precum ciorapii de nylon

Dintre coapsele blondei care ne fierbe cafeaua

Asul ascuns în carâmbul cizmei îmi dă curajul să strig pas!

Privirile toate se ridică deodată de pe aria celor cinci cărți. Doar pentru

O clipire! Cafeaua se fierbe într-o aromă exotică,

Robitoare ca un vis, ca o avere pentru care ai ucide!

Plăcerea și riscul, aventura minții, prostituția gândului și a trupului

Ne stăpânesc.

 

Pe mine popii m-au trădat mereu, nu am să merg nici la două capete

Decartez cinstit, păstrez două dame. Cărțile foșnesc iar!

Blonda își ridică sutienul cu palmele amândouă

Și mă urmărește cu coada ochilor cum o pândesc lacom ca o hienă

Înfometată.

 

Aventura continuă! Mila am abandonat-o de mult din sufletele noastre

Doar hazardul ne domină și banii aruncați pe masa arsă de chiștoace.

În delta gândurilor noastre e prohibiție.

Peștele înoată nestingherit printre capcanele inofensive.

Sirena de la uzinele de vagoane, mai răgușită ca altădată, anunță ora exactă.

Cum o fi chemând-o pe această femeie cu ciorapi de nylon?

 

 

Fata podarului

Dincolo de înaltele uși cioplite în forme pline,

se tocmesc lăutarii pentru nunta fetei podarului. Lăsați-mă să intru,

zise tatăl fetei, o caut de mult, de dincolo de cortina plumburie

a spectacolului. Nu poți intra, îi spune gardianul,

au fost chemați deja în arenă leii și clovnii, zburătorii și fachirii...

Dar eu i-am trecut apele cu podul meu plutitor, prin lumina înstărită

a întunericului. Eu sunt cel care am agățat răsăritul de înalții plopi,

la marginea mării, pentru a lumina ochii fetei mele!

 

Doar toboșarii mai pot să intre! Acolo, sub lumina lucrată

prin filtrul reflectoarelor, lângă colivia

care înțeapă vertical pământul, doar ei mai pot intra.

 

Când de bolta fără stele va balansa trapezul.