|
Lumi paralele
Stau pe deal și privesc orașul
gîndindu-mă de-odată cum stau
pe deal și privesc orașul
așa cum în altă zi
stam în oraș și priveam dealul
gîndind de-odată cum stau
în oraș și privesc dealul
Foșnet de umbră trezită de vînt
timp precum aerul
precum lumina așa
cum trebuie să fie în cer
La o distanță de doar o privire
lumea care dacă întîmplător
s-ar gîndi în clipa aceasta
la mine ar fi doar pentru că eu
m-aș gîndi că în clipa aceasta
lumea se gîndește la mine
Miezul fierbinte al
verii
Lumina curge din toate părțile.
Lumina îți amintește
că există mereu
cîte ceva de ascuns.
Verde chemarea de femeie fatală
a verii. Umbra zilei e verde.
Roata lumii e verde.
Soarele începe să bată
cuie de aur
în capetele crude-ale trecătorilor.
Cu totul și cu totul întîmplător
trece peste lume o pasăre.
Cu totul întîmplător
afli că azi e joi
cu toate că ieri a fost vineri.
Un bețiv înjură de mamă.
O țigancă se scarpină-n fund.
Zi transparentă
prin care se vede
pînă în lumea de-apoi.
Zi de joi amintindu-ți
alte zile de joi. Sînt zile ca astea
în care îți poate
trece prin minte orice.
Aerul scîrțîie.
Amiezele crapă.
Gunoaiele put.
O zi cu iz de subsuori transpirate
lipsită de adieri răcorind
șoldurile late-ale dealurilor
bucile lor lutoase.
Ai doborî soarele de pe cer.
Ai împinge ziua-n prăpastie.
Zi de apocalipsă-n direct.
Un regat pentru un nor s-ar da.
Orice tentativă de evadare
e o iluzie. Orice neasemănare
cu realitatea e-ntîmplătoare
Calm aparent
Ca două chipuri identice
așa seamănă liniștea de afară
cu liniștea dinlăuntru.
Ca două păreri gemene.
E ora cînd vîntul
piaptănă plete de sălcii.
Cînd păianjenul casei
își face siesta.
Cînd umbrele tac.
Brusc se deschide fereastra
și liniștea de afară
îmbrățișează liniștea dinlăuntru.
Norii își iau tălpășița. Soarele
coboară după blocul vecin
să se ușureze-n boscheți. |
