Nr. 11-12 (480-481) noiembrie-decembrie 2005

Din dragoste de ţară

Noaptea sunt zeu şi dimineaţa slugă.

Sevraju-i dublu: votcă şi dragoste.

Mi se spune Paco, de la pacoste.

Port negri ochelari şi ţol cu glugă.

Parcă aş fi al leproşilor staroste

Pornit cu gaşca-i moartă să distrugă

Ce rămăsese din cuvinte-n rugă.

Cu mişcări de Valentin le Dézossé

Vesel îmi fac intrarea în cetate.

Plin de mândrie-mi dojenesc păduchii.

Cu ochii, dostoievskiene citate

Gonesc părinţii, copiii şi unchii.

Şi-atât de mult îmi iubesc ţărişoara

C-o umblu-n patru labe iarna, vara.

Ultima

Bă, Micki, de ce m-ai părăsit din nou

Când lumea mea virează înspre tine

Dragonul negru care zace-n mine

Cloşcă ţi-ar fi fost bună, omuleţ-ou

Până şi-aricii spun vai şi aoleou

Ţepii lor albi şi negri rău şi bine

Şi-mpart ca roiurile de albine

Să îţi ucidă trecutul, să fii nou.

Tu eşti pilonul vieţii mele scurte,

Stâlpul de tortură, foarte-albastră nea

Îţi sunt alături când nimeni nu te vrea.

Din duşmanii noştri-om face turte

Pe care împreună le-om mânca.

Ce avem noi nu are nimenea.