Nr. 11-12 (480-481) noiembrie-decembrie 2005

Nebunia nurorii

Casa noastră, părăsită, se preface că doarme,

bufniţe şi huhurezi afumaţi scheaună

prin crucea nopţilor, pentru urechile

tălpilor, stîlpilor care cum au acum

boala lor nobilă, boala somnului

cu tresăririle toate aiurizate,

tatăl meu, bătrîn-bătrîn, pe veci cumniţel,

s-a ascuns şi el în dunga livezii,

sub cocă de bulgări şi ouşoare de pietre,

mama mea, bătrînă, bătrînă dar dreaptă,

un pic mai uitucă, în schimb

neverosimil vicleană, viclenia înfruntă

nebunia nurorii, domniţa miaunî-n tîrg,

ţine talpa ăe gîtul sfîntului Gheorghe,

bătrîneţe, cătuşi la mîini, lanţuri,

butuci la picioare, n-ai mai fi,

nu te-aş mai vedea, eh-ah,aşa, cam aşa...

Porumbelul vînăt

Bicicleta timpului estimpului scîrţîie,

damă cu colţurile gurii lăsate,

pedalăm cum precum a ajunge

undeva într-o, ce este aceea,

cea mai ovală Lună artificială,

pedalăm, pedalăm şi sperăm

şi suntem luaţi pe sus,

flăcări uscate,

cum ştim, cum s-a spus,

un vînăt porumbel spiralează

cu aripi afumate,

cu lăbuţe însîngerate,

către el, aiuriţi, încotiţi pedalăm,

pedalăm şi sperăm şi sperăm,

aproximăm...

În duh şi în gînd

Pentru oul de azi,

vrabia s-a iubit ieri,

cînd melcul, tărcatul tîrîşnic,

pe-o calea-valea din pielea lui,

ajunse în seama furnicilor,

moneda şi sorţii,

briza şi înflorirea,

dorul şi dragostea, toate

ţin steaua care ne ţine,

pentru oul de mîine,

vrăbiuţei aceleia, suveicuţei

în căldurici,

îi sar fulgii azi,

tragem sfori, păcălim,

doar să vrem, doar să ştim,

punem patimi în duh şi în gînd,

îmbarcăm amintirile,

decolăm în triumfuri,

aerodrom la răscrucea

de viaţă şi mit,

prea bine, momîile ne-au părăsit...

Inegalitatea faptei şi vieţii

Ce şi cum se scrie

în pagina cărţii oraşului,

vatmanii au lănţişoare de aur

şi cu ele se înlănţuiesc ei pe ei,

asurzeli, tribuşoare din triburi,

vagoane umflate, balaoacheşii pînditori

peste călători cu scrisori,

se ivesc întrebări, în mileniul care

dobîndi-vor, sau nu, alte parfume ţiganii,

tragi zăgaz de vad, la nărav nomad,

tramvaiele înlănţuiesc oraşul,

inegalitatea faptei şi vieţii,

fără tramvaie,

respiraţia dragelor substantivelor

există-nu-există,

eu în însumi am notat

un tramvai paralizat....

Timp minunat

Zori pentru zorire,

ferestrele se deschid singure,

magneţii de lumină,

simt, văd şunca împăratului

pe jarul nou al zării,

un tresărit aiurit lipsea,

s-a apăsat butonul hienei salvării,

iar este unul pe cale să crape,

dacă, urgentizat, n-a şi crăpat,

oricum, lîngă jale, timp minunat,

azi se va rula, se va derula,

opintire lungă şi grea,

pînă la flăcăruia tunelului, mai va