Omul de la țară
Vine la oraș
Cu o pălărie albă
Și-o floare roșie în ea.
Se așează pe terasa restaurantului,
Comandă o bere, surâzător, stingher.
Femeia lui stă cu el la masă.
E iute de copii la picior.
Simte că și-a lăsat departe
Căruța, caii și timpul,
Plase cumpărături și abecedarul.
Scoate din buzunar un pachet
De iarbă proaspătă
Plătindu-și consumația.
Deasupra cerul senin cu stoluri singuratice
de nori
Îi sprijină aventura.
Omul de la țară, peisaj exotic,
Înmulțind un sentiment citadin,
Spune mai multe ca de-obicei,
Se înghesuie în autobus,
Pleacă spre seară, acasă,
Unde copiii, căpița cu paie și vitele
credincioase
Privesc, curioși,
Fotografia cu soare
Făcută la oraș
Iubesc podurile
orașului
Iubesc podurile orașului,
Picioarele tinere, vagabonzii și umbrele
Zilnice ale cailor
Ce se plimbă pe ele
Privindu-le
Ca o liniște peste timpurile lor de regi;
Aș ninge,
Iubesc podurile orașului
Și ceasurile de piatră ascunse sub ele,
Cu inimă de marinar le iubesc,
Dimineața, soarele răsărind din apele lor
sănătoase,
Mă poartă departe, în larg,
Roșie barcă de păsări!
Cel mai bun chitarist
al orașului
Cel mai bun chitarist al orașului, Sfechiș
Și-a vândut chitara și s-a apucat de yoga,
Cândva am cunoscut o seamă de băieți și fete
zdravene.
Dansatori de shake, cu inimile ca diminețile
bistrițene,
Cândva parcul era aeroportul pe care ne
lansam visele,
Pe care ne duelam ca niște
Cavaleri romantici pentru o pereche de buze
dulci,
Pe care sorbeam cu nesaț, serile de dans,
Fumul poștei la un chioșc
Și auzeam ultimele bancuri.
Era în jurul anilor 70 și ne iubeam fără
ceasuri pe mâini
Și Beatles-ii era Luna și covorul nostru
zburător,
O seamă de băieți și fete zdravene,
Dansatori de shake,
Cu inimile ca diminețile bistrițene.
Vremea aceea să fi apus?
Cel mai bun chitarist al orașului, Sfechiș
Și-a vîndut chitara și s-a apucat de yoga. |