BluePink BluePink
XHost
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 10 (479) octombrie 2005

ZILELE REVISTEI FAMILIA

Mimetismele literaturii române contemporane

 

Mircea STÂNCEL

În așteptarea poetului cu "P" mare

1. Mimetismele literaturii române contemporane sunt efectul unei agonii prelungite în domeniu, sunt rezultatul unui sincronism prost înțeles, un sincronism ce nu și-a gă­sit încă subiectul (sincronismul interbelic, dacă ne referim la poezie, a reușit să dea e­chi­pa de poeți formată din Blaga, Arghezi, Barbu, Bacovia, Pillat etc.). Fenomenul poetic pe care îl traversăm de mai bine de cincisprezece ani, stă sub semnul unei sfâșieri, sub emblema unei contestări a valorilor poetice autohtone, dar și a unei crize mult mai vechi, eu­ro­pene, provocată de o poezie „pătrunsă în întregime de inteligență, mecanică și seac㔠(Paul Hazard); se pare că este vorba de un mod de comunicare ce închide poezia în coduri și formule greu accesibile, ce nu și-au găsit încă cititorii, sau nu-i va găsi niciodată. Ne îndreptăm, cam de multișor, către o poezie valabilă pentru un grup restrâns, de inițiați, sau către o poezie trecută în partea cealaltă, unde se naște pornopoezia, prin supradimensionarea e­le­mentului intim, sexual, ce face acum „deliciul” poetic românesc de după 1989. Această ultimă dominantă a poeziei noastre e specifică teritoriilor moldovene și muntene, unde pro­blema moralei în artă nu s-a pus niciodată în termeni atât clari, cum s-a pus în zonele transilvănene, unde s-au creat valori ce conferă acestor spații un drept de moralitate lirică.

2. Se pare că nimic nu este nou sub soare. Mimetismele actuale, prin configurația și intensitatea lor, ne trimit la sfârșitul secolului al XIX-lea, la Titu Maiorescu, la analiza pe care aceasta o făcea, la 1868, culturii românești, din perspectiva acelui timp. Atunci nu știam prea bine ce este poezia în limba română, trăiam sub semnul unor dramatice începuturi, sub semnul primelor mimetisme în cultura noastră, prin care „tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturi moderne, (europene n.n.) ei se pătrunseră numai de e­fec­te, dar nu pătrunseră până la cauze, văzură numai formele de deasupra ale civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele istorice mai adânci” (Titu Maiorescu). Azi ne confruntăm, la alt nivel, desigur, cu același fenomen. Dacă pe vremea lui Maiorescu, tinerii poeți se întorceau în patria lor cu „hotărârea de a imita și a reproduce aparențele culturei eu­ropene”, pentru că nu existau paradigme autohtone credibile, în ultimii douăzeci de ani, modelele autohtone sunt negate vehement, și mimetismele s-au înmulțit atât de mult în­cât au produs inflație. După 1989, toată România trece printr-un proces de schimbări ra­dicale, la toate nivelurile, care afectează, desigur, și structurile intime ale poeziei. Eu nu sunt adeptul radicalismului maiorescian de la acea vreme, dar nu pot să nu costat ușoare si­militudini între fenomenul de azi și cel de altădată. Mimetismele din poezia românească de până la Maiorescu cred că au avut rolul de a pregăti apariția lui Eminescu. Poeții de a­tunci imitau poezia occidentală pentru că nu aveau paradigme „pământești”, astăzi poeții tineri imită modele occidentale, și de peste ocean, pentru că cele locale par a fi epuizate și au miros de totalitarism.