|
Coborârea din
perete
ardem
fotografii iar oamenii din ele
se risipesc
pe câmp
luna morţii
ne pare o femeie aplecată
peste coşul
cu fructe
ochii ei
linii rupte căzând
dintr-un
tablou
undeva unul
mai arde cu o ţigară
manuscrisele
de la marea moartă
îşi apropie
ochiul de gaura afumată
şi ceea ce
vede acolo e chiar mama lui
înainte să-l
fi născut
din
căruciorul ei cu rotile
o bătrânică
dând păsărilor fărâme de fier
şi împletind
din zborul lor o căciulă
noaptea
împachetăm focul în hăinuţe de copii
cărora le
punem câte-o coasă-n spinare
şi-i
trimitem să arunce cu pietre
în aer se
bat numai sigiliile imperiului
şi clipele
de acum şiroaie ca nişte ciucuri de sticlă
treptele una
câte una coboară
pe faţa
uscată a unui bătrân
Leii grădinii
botanice
pe cer
corbii par
„un lan de
diamanturi
ce scârţâie
sub picioare”
deasupra
oraşului stau
leii
din grădina
botanică
vara sfârşea
împăratul de
peruzele
vindea
cuburi de tăcere
pe străzi
apoi
tot oraşul
luă parte la înserare
ca la
împletirea unei plase
de peşti
tu
de la o
fereastră priveşti
cum se
destramă dumnezeu
în frunze
uscate
Scenă
e o piatră
acolo spun unii şi nu mint
e o piatră
şi-un vultur spun ceilalţi
iar alţii
din cetatea vecină
că s-ar
vedea numai o piatră
şi-un greier
sau chiar o
piatră şi o abaţie
clopotele
care vin din cer
au pe buză
crivăţ şi-un înscris
de aripă
arsă-n paradis
şi te miri
că pân-aici nu pier
un bărbat
cărunt numără cifre
ieşite din
gura unui telefon
din lună
curge pământ |
BluePink 
