Nr. 10 (479) octombrie 2005

Corneliu Crăciun, Imaginea Europei în revista Familia

(1865-1906)

Studierea unor teme banale, pre­cum cele privind, bunăoară, conţinutul seriei prime a revistei Familia (1865-1906), intrată în bibliografia de specialitate de câteva de­cenii, cu abordări pieptişe ale ipostazelor sale te­matice, este astăzi o încercare aproape ris­cantă. Trebuie, deci, pentru a evita locurile co­mune, banalitatea pernicioasă a drumului răs­bătătorit, ca oricare dintre exegeţii trântaci cu solemnitatea vetustă, să facă un gest nou, nemaivăzut, o încadrare pertinentissimă într-o metodologie nouă, spre a nu plictisi cititorii şi a-şi salva, astfel, subiectul. Cor­ne­liu Crăciun, erudit filolog şi istoric priceput, reuşeşte din plin acest lucru cu Ima­ginea Europei în revista Familia (1865-1906). Iată-l, deci, pe domnul Corneliu Cră­ciun, în introducerea cărţii sale, aşezându-şi tema în siajul  metodei istorice a Ana­le­lor, născută în Franţa deceniilor patru şi cinci din secolul trecut şi orientată către în­tă­rirea auctorială a faptelor banale, aliniate servirii unor idei inedite, surprinzătoare, cu definirea câtorva determinisme paradoxale, înscrise în paradigme cronotopice noi. A­ceste noţiuni inestimabile, extrase din ternul cotidian al făptuirii sociale obişnuite şi uşor observabile, asemenea aurului din excavările mâloase aurifere, refolosibile abia o­dată cu apariţia unor tehnologii ultramoderne, definesc, în autorul de faţă, di­mensiunea unui istoric profesionist, dublat de o mare pricepere cărturărească fi­lo­lo­gică. Din păcate nu este preţuit la justa lui valoare de colegii întru activitate didactică, între care nu ne putem abţine să nu-l pomenim pe decanul Facultăţii de psihologie de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Vasile Chiş, un ins convins că sta­tul cu bucile pe scaunul decanal este operă de savant, sau că raderea catedrei colegului său înseamnă activitate ştiinţifică şi pedagogică.

Domnul Corneliu Crăciun a descoperit, în demersul scrierii acestei cărţi, că re­vista Familia, cu toate câte le-a făcut ea, cu profilul polifrons pe care-l are, cu vastele a­bordări domeniale asumate, poate fi aşezată „între sursele importante pentru re­facerea imaginarului şi mentalului de tip revolut..., acoperind una dintre secţiunile tem­porale semnificative ale devenirii umanităţii...” (p.9) Să observăm că autorul spune umanitate şi nu  naţiune română, cum zic vechii exegeţi ai problematicii de tipul lui Vasile Netea, Lucian Drimba, Al. Crişan sau Stelian Vasilescu, căci subiectele rubricilor revistei transcend noţiunea îngustă a idiomaticului, a etniei, oferind lec­torilor săi privilegiile referinţelor vaste, universale. Şi ne gândim aici la ţări şi popoare, im­perii şi continente, ştiinţă şi religie, artă şi morală etc. etc. În lucrarea de faţă se de­celează, cu talent şi îndemânare, între aceste prodigii, adăstându-se, aşa cum o spune titlul, doar asupra imaginii Europei în paginile revistei vulcaniene. Cu acribie şi stă­ruinţă de benedictin, autorul circumstanţiază evenimentele şi fenomenele istorice eu­ro­pene, ca preambul al decriptării semnificaţiei lor, înserate în coloanele frumos ti­pă­rite ale Familiei, prezentă, prin viaţa sa angajată în reflectarea epocii, la derularea existenţei acestora. Înarmat cu o pertinentă pricepere în domeniul istoriei, transformat, de acum, în subliminaritatea culturii sale, din pasiune în vocaţie, domnul Corneliu Crăciun glosează familiar asupra categoriilor de filosofie a istoriei şi, în spirit modern, asupra devenirii acestora în arealul de existenţă a revistei lui Iosif Vulcan.

Narările mărunte din revista Familia despre te miri ce problemă de curiozitate is­torică evenimenţială, instituţională, idiomatică sau universalistă, îi prilejuiesc au­torului conexiunile cele mai surprinzătoare, înscrise în cadrul unei concepţii istorice actuale, cu valenţe multiple, ce aduc, în exegeza revuistică românească, un suflu înnoitor. Li se spune parcă altor întreprinzători pe urmele răsbătătorite ale vul­ca­niş­ti­lor, afară cu factologia plicticoasă de factură materialist vulgarizatoare sau daţi-vă mâna la aducerea în modernitate, printr-o viziune resuscitatoare, a revistei lui Iosif Vulcan, umplută, astfel, de importanţa ce i se cuvine. Retăcând alte numeroase me­rite ale cărţii de faţă, pe care o socotim cea mai solidă lucrare a autorului, apropiat nouă şi tuturor prin omniscienţa cărturărească, prin civilitatea sa înnăscută, prin mansuetudinea discretă şi calină a firii lui, se remarcă, totuşi, stilul ei alert, plăcut, di­recteţea problematizatoare a expozeului, înscrise într-o manieră modernă de abordare a subiectului. Apreciind, pe această cale, valoarea şi frumuseţea  tehnoredactorială a cărţii, aşezată între nişte coperţi inspirate, realizate de distinsul grafician orădean Adrian Buzaş, subliniem că bibliografia şi concluziile ei augmentează încă o dată abordările din capitole. Acestea din urmă sunt eseuri de sine stătătoare, care, într-o a­na­bassă spirituală dublată de o forare filosofică în adîncimea chestiunilor, s-ar putea constitui în teme generoase pentru alte cărţi, de realizarea cărora suntem convinşi că dis­tinsul intelectual bihorean Corneliu Crăciun, serios şi perseverent cum îl ştim, este cu siguranţă capabil. În ce ne priveşte dorim ca, printr-un viitor asalt scriitoricesc al ce­lui în cauză, această utilă întreprindere să se realizeze cât mai curând. Imaginea Eu­ropei în Revista Familia este cu siguranţă un adevărat eveniment cultural.

Blaga Mihoc