|
acamera
în care te-ai
stins, tată,
mai poartă în
cutele zidurilor
o scrâșnită
bătaie de inimă
poate priveai
portretul meu în
cărbune
poate ochii s-au
odihnit
în insula
igrasioasă ce de patru ani
se lățește-n
tavan
nu știu ultimele
tale cuvinte
nu sigur n-ai
spus mat
măturând piesele
cu mâna
poate m-ai
chemat
unde ești,
soldate?
departe e
soldatul, tată
și scrisorile nu
ajung
și nu e apă și e
boală
și tare multă
moarte
în rucsac am
ceasul pobeda
permisul tău de
bibliotecă neexpirat
un aparat de
radio din care
libertatea ne
dădea frisoane
oare ce ai spus
tu, tată,
oare unde eram
în trenuri de
noapte
în paturi
străine în dimineți cernite
camera în care
te-ai stins
e chiar camera
mea
nimic nu văd
prin geamul
încă aburit de
respirația ta
aici insomnia se
gudură tandră
te-am găsit
întins pe covor
fardul de
cearcăne pe care l-am întins
peste chipul tău
n-a alungat amorțirea
întoarce-te
ascultă-mă privește-mă
am crescut mare
vorbește lumea
de mine scrie
ai încurcat-o,
soldate te aud
și dau cu pumnul
în masă
ca să-ți duc
numele mai departe
s-au adunat
rânduri poeme pentru tine
doliul e tot
acolo în haine pe chip
cu primul pumn
de țărână peste sicriu
am aruncat râsul
stai acum pe o
colină
la o răscruce
de unde eu nu
pot să aleg nici un drum
doar zgomotul
stins al sângelui
în urma tuturor
pierderilor
mereu
tânjind căutând
ceva ce nici
măcar
nu e de aici
m-am părăsit
pe peronul de
noapte al singurătații
așteptând o
scrisoare
ce poate a și
venit
cuvinte ce mi
s-au spus
de atâtea ori
fără să le aud
nici un glas
nici un cuvânt
nu se ridică în
miez de noapte
să mă ridic
dintre obiecte
fotografii
îngălbenite
reviste cărțile
prietenilor
acum doar
cărțile
să mă ridic
cu ochii
țintuind
steaua polară
numai a mea
rătăcirea
cu genunchii
zdreliți
iar să mă ridic
să plec
cine ce să-mi
astâmpere
setea străveche
din suflet
în dimineți de vară
felurite
tristeți încet drămuite
nebunul
cartierului întrebându-te cât e ceasul
chipul femeii ce
cânta pe chei
bani destui nu
aveai
să-i răscumperi
durerea
(tânărul strivit
de pavaj
avea ochii
deschiși
l-au lăsat în
blugi și tricou
băieții n-au
găsit nici azi
alt clăpar)
și ce să-ți
spună el,
copil, el, frate
de arme,
cum să alunge el
moartea ce
vorbește în ochii tăi
când spui tandre
cuvinte?
coșmarul e treaz
la capăt ruinele
unui oraș
ruinele altui
oraș
de mult
ai poftit
dușmanul la masa ta
te aud
îți pregătești
capcanele
jumătăți de
frază priviri prelungi
puțină
indiferență
știu și totuși
înșir încă un pas
în dimineața de
sunătoare
la tine mă-ntorc
mereu
cu scrâșnită
iubire
la tine
zvon domol de
singurătate
absența
absența ta
mă doare ca un ștreang
înfășurat în
jurul unui gât (J. L. Borges)
ehei cum te mai
inventez
din revelator
fixator
fotografia ta
cum te-aș ține de mână
vocea rătăcind
prin artere
un mod poetic
desuet
de a delimita
absența care câștigă teren
cotropitoare
devastatoare
absența roi de
lăcuste
pustiind truda
ogorului
și ce să mai
crească
în golul care mă
absoarbe în fiecare dimineață
o încăierare cu
propria spaimă
fără vreun zid
să-mi adăpostesc
spatele
biciuit de
cotidiene trădări
dintre obiecte
se înalță încă
aripa privirii
tale
spunând până la
capăt
și mult după
aceeea
avem acum
aceeași vârstă
plus moartea
care se tot adaugă
mă gândesc la tine
nu simți
curenții de
tandrețe
traversându-te
nu simți
că ai putea
să te ridici
pur și simplu
să luminezi
bucuria întoarcerii
dar acest
acasă e fără casă
și sună
administratorul
să întrebe câte
persoane
locuiesc în
apartamentul patru
pe mine nu mă
numărați, domnule,
eu sunt din altă
galaxie
și nu știu nici
măcar dacă voi rezista
până când
nava-mamă va veni
să mă recupereze
pe drum
să alegi tu
însuți locul bătăliei
la ora șase
răsăritul e roșu
ușa care s-a
trântit nu desparte
înlăuntrul de
afară
ne manquez
pas le reportage
sur les
sans-toit roumains
sur les
sans-toi
imagini de film
eu fugind de
cutremur
în urma mea
pământul
scufundându-se
linia
se topește în
urma trenului
înaintarea e
înfrângere
din mers
defilează înaintea mea
oameni cauze
pentru care mi-aș fi dat viața
suflu fumul în
cercuri
nedorite tatuaje
din adolescență
bani mărunți
îmbrățișarea
doar un alt fel
de spaimă |
BluePink 
