Transparență
Această transparență a
țărânii
Pe care abia o ating
cu pasul
Că mă copleșește cu
mărturisirile,
Arătându-mi morții,
care nu sunt decât cioburi de morți,
Și amforele, care nu
sunt
Decât cioburi de
amfore,
Semințele putrezind ca
să poată crește,
Stâncile îngropate pe
trei sferturi
Pe care vânturile le
rotunjesc
Și le cufundă în
praful
Obținut din propria
lor dizolvare.
Ce minunate priveliști
ascunse
Simte țărâna să îmi
arate
În timp ce mă privește
voluptos
Coborând
Curriculum vitae
Marea se luptă cu ea
însăși,
Se azvârle, se
ciocnește de țărm,
Se sparge, se întoarce
asupră-și,
Se lovește de sine
pulverizându-se.
Ce-și reproșează? Ce
urlă? Ce spumegă?
Ruptă în valuri
aruncându-se
Unul asupra altuia cu
înverșunare,
Ce urmărește cu mânia
ei albă și verde
Zdrențuind orizontul,
Fără să întrebe măcar
De ce se urăște?
De ce nu se iartă?
La
fel
Să împingi mai departe
Hotarele întunericului
Să mărești măcar cu un
milimetru
Locul gol luminos
Care te orbește,
împiedicându-te,
Asemenea beznei, să
vezi.
De fapt
Te sperie la fel
Și ceea ce înțelegi
Și ceea ce nu
înțelegi,
Și ceea ce vezi
Și ceea ce nu poți
pătrunde:
La fel de înfrântă de
orice secunde
La fel de oarbă în
orice amiezi.
Soră
Soră a timpului
Care ți-arunci armele
în somn
Ca într-o bătălie pe
acoperișele lunecoase ale lumii,
Puterea ta
E-n stare să lege
Visul de somn
Fără de lege,
Scăzându-le unul
dintr-altul
Sau, și mai vinovat,
Adăugându-le unul
altuia
Într-un singur păcat,
Și apoi împreună
Morții din care ne
privești,
Dintre cetele
îngerești,
Soră lună.
Travesti
Deodată acest travesti
Sub care am stat
Liniștită o viață
Nu se mai poate
dezlipi,
Face rădăcini subțiri
Ca niște fire de ață
Care îl leagă de
mine
Un mine pe care
Nu îl pot deosebi,
Amintiri ce se pierd
în fotografiile vechi.
Nu mai știu
Ce voiam să ascund,
Nu-mi mai amintesc cum
eram,
Dar mă uimește cum
sunt:
Cranii cu cireșe la
urechi,
Țânci cu părul cărunt,
Fructe uitate,
Uscate,
Pe ram. |
BluePink 
