Nr. 9 (467) Septembrie 2004

Gavril Ciuban

Poezie

(Familia, nr. 6/2004)

Eu am văzut cum iese cuvântul din ou

silabă după silabă, sâsâind ca un şarpe,

cum se reped asupra lui păsările-stilou,

cum îl sfâşâie în cântări de harfe,

cum femeile îl oblojesc apoi

şi-l aruncă precum copiii flămânzi printre noi.

Eu am trăit ca nimic cel puţin

două perioade staliniste. Nu mi-au prea

folosit la nimic. De aceea înclin

a crede că îmi va fi grea

bătrâneţea, mai ales că din Azilul de Bătrâni

n-au mai rămas decât nişte rădăcini.

Aminte-mi aduc de vremurile când,

ascultând de a poeziei poruncă,

treceam pe lângă şerpi fluierând,

sub braţ cu cartea de muncă.

Adrian Popescu

Ca un măr de vară

(Familia, nr.6/2004)

Ca un măr de vară ce-a căzut din măr

Simt cum cade vârsta mea în poezie,

Îmi arată critici crudul adevăr

Cititori la versuri nu se mai îmbie.

Vor ajunge-n peşteri de nu vor citi

Sau în catacombe în viitorime,

Fraţilor, strigat-am, reveniţi la mine,

Altfel răposa-veţi fără a le şti.

Şi mâncaţi şi fructe, fructele contează,

Doar cu vitamine veţi putea citi

Tainele ce-n versuri proaspăt se-ntrupează

Şi literatura va putea trăi.

Puneţi mere vara la păstrare-n ladă

Cum vreţi toată iarna să mai subzistaţi?

Puneţi-le-n rafturi ori le conservaţi

Numai nu le faceţi ţuici ori marmeladă.

Negustori de ţuică ştiu c-o să vă-mbie

Merele de vară să le măcinaţi,

Nu ştiu ei ce-nseamnă măru-n poezie,

Vă propun prozaic doar să vă-mbătaţi.

Cititor, tu, însă, nu mai sta pe gânduri,

Gustă-le tot anul, nu le transforma

În lichidul morţii, ce te pune-n scânduri,

Nu ai o cămară? Nu le poţi păstra?

Spune-mi doar atâta: nu ai o lopată

Sau hârleţ, o groapă ca să poţi săpa?

Pune-acolo mere, umple groapa toată

Şi pe rând în iarnă le vei dezgropa.

Poa'să fie iarna cât de învrăjbită,

Pe o policioară mere de-i avea,

Viaţa o să-ţi fie dulce şi tihnită,

Sta-vei cu „Familia” şi li tot mânca!

Ion Mureşan

Poem

(Familia, nr. 6/2004)

Iată, e toamnă, zic speriat,

Ziua de mâine e tot mai tristă,

spre cer îmi urcă autumnal oftat,

iar ploi, guturai şi năsucu-n batista.

În faţa cârciumii

„La Europa — România”

doi editori discută

bilingv

despre cum se scumpeşte hârtia!

Ioan V. Pop

Micropoeme

(Familia, nr. 6/2004)

Buruienos câmpul,

iar a greşit seminţele

tovarăşul agronom?

Pustie coliba,

ciobanul în vale

vilă-şi înălţa!

Marian Nicolae-Tomi

Când ridici ochii

(Familia, nr. 6/2004)

E bine să nu ridici ochii

asupra orice atunci când eşti saşiu

se poate interpreta şi sincer să fiu

cel sau cea vizată se poate cutremura

de emoţie, iar dacă e fată

simţită, poate face comoţie, aşa că,

nu te ducă-n ispită pohta

de-a ridica ochii din cărţi şi manuscrise,

poţi cel mult să-ţi faci vise,

să rîzi ori să urli, oricum să ierţi

lumea de dincolo de privirea ta

pe care numai un fulger ţi-o poate lumina...

Vezi? Nu vezi! În fine,

povaţa a fost chiar sinceră:

de aia nu e bine

să ridici ochii când fulgeră!