|
Gavril Ciuban
Poezie
(Familia,
nr. 6/2004)
Eu am văzut cum
iese cuvântul din ou
silabă după
silabă, sâsâind ca un şarpe,
cum se reped
asupra lui păsările-stilou,
cum îl sfâşâie
în cântări de harfe,
cum femeile îl
oblojesc apoi
şi-l aruncă
precum copiii flămânzi printre noi.
Eu am trăit ca
nimic cel puţin
două perioade
staliniste. Nu mi-au prea
folosit la
nimic. De aceea înclin
a crede că îmi
va fi grea
bătrâneţea, mai
ales că din Azilul de Bătrâni
n-au mai rămas
decât nişte rădăcini.
Aminte-mi aduc
de vremurile când,
ascultând de a
poeziei poruncă,
treceam pe lângă
şerpi fluierând,
sub braţ cu
cartea de muncă.
Adrian
Popescu
Ca un măr de
vară
(Familia,
nr.6/2004)
Ca un măr de
vară ce-a căzut din măr
Simt cum cade
vârsta mea în poezie,
Îmi arată
critici crudul adevăr
Cititori la
versuri nu se mai îmbie.
Vor ajunge-n
peşteri de nu vor citi
Sau în catacombe
în viitorime,
Fraţilor,
strigat-am, reveniţi la mine,
Altfel
răposa-veţi fără a le şti.
Şi mâncaţi şi
fructe, fructele contează,
Doar cu vitamine
veţi putea citi
Tainele ce-n
versuri proaspăt se-ntrupează
Şi literatura va
putea trăi.
Puneţi mere vara
la păstrare-n ladă
Cum vreţi toată
iarna să mai subzistaţi?
Puneţi-le-n
rafturi ori le conservaţi
Numai nu le
faceţi ţuici ori marmeladă.
Negustori de
ţuică ştiu c-o să vă-mbie
Merele de vară
să le măcinaţi,
Nu ştiu ei
ce-nseamnă măru-n poezie,
Vă propun
prozaic doar să vă-mbătaţi.
Cititor, tu,
însă, nu mai sta pe gânduri,
Gustă-le tot
anul, nu le transforma
În lichidul
morţii, ce te pune-n scânduri,
Nu ai o cămară?
Nu le poţi păstra?
Spune-mi doar
atâta: nu ai o lopată
Sau hârleţ, o
groapă ca să poţi săpa?
Pune-acolo mere,
umple groapa toată
Şi pe rând în
iarnă le vei dezgropa.
Poa'să fie iarna
cât de învrăjbită,
Pe o policioară
mere de-i avea,
Viaţa o să-ţi
fie dulce şi tihnită,
Sta-vei cu
„Familia” şi li tot mânca!
Ion Mureşan
Poem
(Familia,
nr. 6/2004)
Iată, e toamnă,
zic speriat,
Ziua de mâine e
tot mai tristă,
spre cer îmi
urcă autumnal oftat,
iar ploi,
guturai şi năsucu-n batista.
În faţa
cârciumii
„La Europa —
România”
doi editori
discută
bilingv
despre cum se
scumpeşte hârtia!
Ioan V. Pop
Micropoeme
(Familia,
nr. 6/2004)
Buruienos
câmpul,
iar a greşit
seminţele
tovarăşul
agronom?
Pustie coliba,
ciobanul în vale
vilă-şi înălţa!
Marian
Nicolae-Tomi
Când ridici
ochii
(Familia,
nr. 6/2004)
E bine să nu
ridici ochii
asupra orice
atunci când eşti saşiu
se poate
interpreta şi sincer să fiu
cel sau cea
vizată se poate cutremura
de emoţie, iar
dacă e fată
simţită, poate
face comoţie, aşa că,
nu te ducă-n
ispită pohta
de-a ridica
ochii din cărţi şi manuscrise,
poţi cel mult
să-ţi faci vise,
să rîzi ori să
urli, oricum să ierţi
lumea de dincolo
de privirea ta
pe care numai un
fulger ţi-o poate lumina...
Vezi? Nu vezi!
În fine,
povaţa a fost
chiar sinceră:
de aia nu e bine
să ridici ochii
când fulgeră! |
BluePink 
