Nr. 7-8 (465-466) Iulie-August 2004

Mail Art-ul

Autenticitate şi valoare

Mail art-ul este un gen de artă ale cărui în­ceputuri le găsim în zorii veacului al XX-lea. Mar­cel Duchamp a fost acela care, pe când era com­ponent al grupului dadaiştilor, a apelat la o carte poştală pentru a-şi transmite ideile ce îl fră­mântau vizavi de artă şi societate, în anul 1916. O carte poştală care, în acelaşi timp, da­torită apelului la tehnica colajului, s-a meta­mor­fozat dintr-un lucru comun într-o creaţie cu va­lenţe plastice.

A trebuit să treacă aproape 40 de ani pen­tru ca să se declanşeze o mişcare ce şi-a propus să facă din mail art un gen de artă persona­lizat, motivat teoretic şi din punctul de vedere al concepţiei estetice, dar şi din perspectiva so­lu­ţiilor tehnice specifice de vizualizare a me­sajului sau tematicii: colaj, text, ştampilă, xerox, pictură în ulei, grafică, fotografie etc. Ca ur­mare, treptat, “mail art-istul” s-a afirmat ca un creator interesat de realitatea socială şi politică a timpului în care trăieşte şi de foarte multe ori, ca un contestatar al formulelor artistice tra­di­ţi­o­naliste.

Ray Johnson, întemeietorul Şcolii de Co­respondenţă din New York (New York Corespondence School) în anul 1955, a stat la origi­nea declanşării operaţiei de impunere a mail art-ului ca “… înaltă formă democratică de artă…”. De atunci şi până astăzi, la început de mi­leniu III, marea colectivitate a “mail art-iş­tilor”, cu o perseverenţă demnă de respectat, au re­uşit să îşi facă cunoscut crezul estetic şi ideatic, să pătrundă în galerii sau muzee, prin expoziţii de grup care, de foarte multe ori, au provocat. În cazul expoziţiei organizate pentru prima da­tă împreună de Asociaţia Kapos Art, Galeria Vaszari  din Kaposvár (Ungaria) şi Muzeul Ţării Cri­şurilor din Oradea, Uniunea Artiştilor Plastici, Filiala Oradea (România), aceasta are drept scop abordarea unor subiecte fierbinţi ale socie­­tăţii contemporane, dar care în egală mă­sură, şi de a ne convinge că această formă de tră­ire artistică a ajuns la maturitate.

Aflata la a V-a ediţie, expoziţia interna­ţională de mail art pusă în continuare sub ge­nericul Cartea poştală în Europa Centrală şi de Est a depăşit de mult graniţele spaţiului că­ruia i s-a circumscris iniţial. De ce? Pentru că în credinţa celor care au lansat această manifes­tare expoziţională - Vörös Andras şi Halmos Klara - mail art-ul nu trebuie condiţionat în exis­tenţa lui de graniţe sau şcoli naţionale, dimpo­trivă trebuie să se manifeste în consens cu pretenţiile societăţii de a se exprima liber, prin lucrări specifice, care să reflecte dinamica evo­luţiei tehnice în domeniul comunicaţiei - să nu uităm că acum se are în atenţie atât cartea poş­tală, cât şi la poşta electronică -, precum şi di­namica căutărilor plastice şi a punctelor de ve­dere întotdeauna ancorate în actualitate.

Expoziţia, vernisată pe 5 decembrie 2003 la Galeria de Artă Vaszari din Kaposvár, şi, apoi, pe 30 ianuarie 2004, la Muzeul Ţării Cri­şu­rilor din Oradea, este un exemplu de necontestat pentru ceea ce înseamnă interesul special arătat în lume faţă de mail art. Expun 127 de “mail art-iş­ti”, din 27 de ţări ale lumii, probabil membrii ai ce­lei mai mari “asociaţii” artistice existente pe glob, fiecare individualizat stilistic şi prin originalitatea soluţiilor tehnice propuse, şi, implicit, prin calitatea plastică a lucrărilor.

În concluzie, se demonstrează cu acest pri­lej, dacă mai era nevoie, că mail art-iştii sunt cre­atori de valori artistice durabile.