BluePink BluePink
XHost
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 6 (464) Iunie 2004

CRONICA LITERARĂ

de

Ioan MOLDOVAN

Mirabila inventivitate

 

Șerban Foarță
Opera somnia

Antologie
Editura Polirom, Iași, 2000

 

Sunt – nu mulți, ba chiar foarte puțini – poeți față de care criticul literar de profesie poa­te simți, dacă e slab de înger, o veritabilă, dar as­cun­să, ură: sunt poeții super-rafinați, a căror artă lirică e atât de sofisticat㠖 și fiind așa sau (a)părând așa pentru că inteligența și rafinamentul concepției și conceperii lirice funcți­o­nează la parametri și în grile greu de auscultat de o ureche normală, gospodăresc-analitic㠖 în­cât aceia se simt ofensați, ofuscați, oripilați chiar, văzându-se puși în fața unui ce poetic pe care „meseriașul” din ei nu știe de unde, cum, de ce să-l apuce și să-l „critice”. E ca într-un film de demult, Ziua în care vin peștii, în care un cio­ban, păscându-și caprele într-o golașă insulă gre­cească, mi se pare, dă de o cutie hermetică pi­cată din cer (de fapt, dintr-un avion), crede că nu­maidecât conține ea ceva prețios, încearcă în fel și chip să o deschidă, uzează până și de o fre­ză furată de la un dentist, în fine, cu nu știu ce acid reușește să o fisureze și nu găsește înăuntru decât niște biluțe, ouțe, sferuțe pe care fu­rios le aruncă în conducta de apă a localității, iar a doua zi – și în finalul filmului – se văd plu­tind peștii morți: conținutul urât și aruncat cu mâ­nie de cioban era radioactiv și-și vedea letal de fisiunea lui. Poemele lui Șerban Foarță sunt ra­dioactive de frumusețe poetică. Dacă nu ești cât de cât inițiat în secretele intelectuale, cultu­ra­le, livrești, ca și în cele ale libertății imaginației de a se „înjumătăți”, ca și în mirabila in­ven­tivitate a jocului cu cuvintele și cu ideile cu­vin­telor, riști să stai ca „al doamnei vaci fiu” în fața porții din zicală. Nu e cazul deloc al lui Mir­cea Mihăieș, bunăoară, care a scris o admirabilă pre­față la Opera somnia a lui Șerban Foarță, pre­față al cărei ultim alineat sună astfel: „Re­prezentant (poate ultimul) al rafinamentului poetic în cultura română, Șerban Foarță rea­bi­li­tează inteligența creatoare și scoate o întreagă di­recție culturală de sub spectrul derizoriu al rap­sodismului, naivității fără orizont și al im­provizației care, în numele talentului, își permite orice licență estetică. E o performanță u­nică, decurgând din harul unuia dintre cei mai in­teligenți și mai culți poeți români ai ultimei ju­mătăți de secol.”  Așa este, nimic de comentat. A­tâta doar că eu aș renunța la ultimele cinci cu­vinte din judecata citată.

Pe de altă parte, dificultatea de a co­men­ta cărțile lui Șerban Foarță vine și din satu­ra­ția de plăcere a lecturii. Textele sunt atât de în-miresmate, atât de ingenioase, atât de gene­roase în daruri po(i)etice încât simți o sfârșeală și o lene când datoria comentatorie te împinge la lucru. E ca lunea de după o duminică pe care, o­ricum, nu o poți reînvia, „…e-n zadar, co­pile!”, vorba sonetului.

Drept care, eu cel puțin, nu voi „comenta” nici această minune de cărticică, Fractalia, a­părută recent la rafinata ea însăși editură ti­mi­șo­rean㠄Brumar” („Macheta cărții, paginare și co­pertă: Loredana Tîrzioru”, aflăm, nu fără a ne în­­cânta și de frumusețea numelui de familie al Lo­redanei). Voi cita doar ARGUMENT (-ul) poe­tu­lui: „Acest poem e o/ transpunere în versuri a/ paginilor 86-93 ale unei cărți de/ Roger Penrose, Mintea noastră/ cea…de toate zilele. Despre gândire,/ fizică și calculatoare (tradu­cere:/ Cornelia C. Rusu @ Mircea V./ Rusu, Editura Tehnică,/ București, 1996), din care/ pro­vin și cele opt imagini referi-/ toare la «mul­ți­mea Mandelbrot»,/ – căreia, citind – Ìa l’envers, ce/ va să zică «în verlană», autorul/ cărții men­ționate îi dă numele/ exotic (și himeric) de/ «lumea/ țara Tor’Bled-Nam».” De-aici poate în­cepe aventura unei lecturi ce cată a se îm­păr­tăși de la exotismul și himerismul unei poeme scrise parcă de un Ion Barbu al mileniului trei ca­re, dacă nu va fi fractalist, habar n-am cum va fi fiind sau va să fie.