Nr. 5 (463) Mai 2004

Paradisul cărţilor

Am fost pentru prima dată, acum, la Bookarest – târgul de carte ce se desfăşoară la Tea­trul Naţional din Bucureşti, în sălile Artexpo, în fiecare primăvară sau vară (intervalul a fost uşor diferit de la un an la altul). Am fost numai pentru o zi, cea de joi, 27 mai, dar Bookarest a beneficiat de un interval mai generos, 26-30 mai, în care s-au întâmplat multe e­venimente editoriale la care nu am asistat şi la care, prin urmare, nu mă voi referi. Vreau să-mi comunic impresiile, inevitabil subiective şi selective (ar fi fost la fel şi dacă şi aş fi asistat tot timpul), prin prisma unor observaţii fugare, limitate şi, desigur, orientate de anu­mi­te interese de lectură. Dacă nu am fost în ceilalţi ani, nu pot să fac aprecieri comparati­ve. Dar am fost, totuşi, mai mulţi ani la rând, la Târgul Gaudeamus, de la începutul lui no­iem­brie. Nu cred că ar avea vreun rost să risc nu ştiu ce comparaţii între cele două târguri. Da­că spun că îmi place mai mult la Gaudeamus, pentru că se desfăşoară într-un spaţiu mai ge­neros, nu am spus mare lucru. Nu am date exacte despre vânzări, participanţi şi vizitatori – prin urmare tot ce aş spune, la modul general, ar fi rodul unor impresii hazardate. M-am simţit excepţional la Bookarest 2004, pentru că am avut ce vedea ca noutăţi editoria­le (nici nu am putut străbate într-o zi tot târgul şi nici nu mi-am propus), pentru că a fost o atmosferă culturală excepţională, emanată de întregul peisaj cultural (lansări, afişe, o­ferte, foiala publicului curios), şi pentru că m-am întâlnit cu o sumedenie de prieteni, fie printre cărţi, fie pe terasa zgomotoasă „La motor”.

Înclin să pun pe primul plan întâlnirile cu prietenii şi  cu autorii, în locul răsfoirii căr­ţilor. M-am bucurat că Dan C. Mihăilescu, căruia îi trimisesem un mesaj pe mail că voi fi a­colo, şi-a găsit o jumătate de oră să vorbim şi să-mi transmită cartea sa foarte recent a­pă­rută la „Polirom”, Literatura română în postceauşism. I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare. S-ar zice că suntem în contradicţie din moment ce eu pariez, dimpotrivă, tocmai pe Reabilitarea ficţiunii, cum anunţ din titlul cărţii apărute la Editura Institutului Cul­tural Român. Dar nu e aşa: cred că suntem în contratimp, pentru că mizăm în mod di­fe­rit în contexte diferite. E o discuţie pe care merită să o purtăm. Pe unii dintre prieteni nu am apucat decât să-i salut din mers (Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş etc.), pe alţii abia i-am zărit o clipă (Bogdan Ghiu, Pavel Şuşară) şi au şi dispărut în mulţime sau prin culisele târ­gului. M-au interesat – dintr-o curiozitate colegială şi profesională – criticii ocupaţi pâ­nă peste cap cu prezentările de cărţi şi pe unii i-am şi văzut la lucru. Cel mai activ mi s-a pă­rut Ion Bogdan Lefter, implicat atât în promovări sau lansări, cât şi în absorbirea cât mai mul­tor informaţii pentru emisiunea sa „Cartea” de la TVR-2. El este mai ales criticul de la „Paralela 45”, unde l-am văzut alături de Gheorghe Crăciun, lansând reeditarea romanului Playback de Stelian Tănase. În programul târgului, Ion Bogdan Lefter era implicat şi în alte lansări. Dar i-am avut alături de mine, o bună bucată de vreme şi în sensul cel mai fa­vo­rabil posibil, pe Tudorel Urian şi pe Daniel Cristea-Enache – şi ei critici foarte activi în pre­sa culturală, a căror voce contează în confruntările punctelor de vedere despre actuali­ta­tea literară. Cel mai mult şi mai mult am stat la taifas cu Ioan Groşan, fostul meu coleg de facultate; nu mai rezum aici câte ne-am spus, pentru că multe sunt secrete şi bârfe pe ca­re nu aş şti să le gestionez pe termen lung. Am salutat pe terasa „La motor” toată re­dacţia revistei „Contemporanul”, în frunte cu Nicolae Breban. Am vorbit cu Mircea Horia Si­mionescu, care mi-a promis o scrisoare foarte lungă (abia o aştept, să mă delectez). Am stat de vorbă cu Augustin Buzura la masa Editurii Institutului Cultural Român, unde l-am cu­noscut şi pe foarte tânărul critic Andrei Terian, pe care l-am citit mai mult în revista „Cultura”. Când am mai fugit pe terasă, Adriana Babeţi mi-a dat pe furiş cartea ei Dandysmul. O istorie, apărută la „Polirom”, care urma să fie lansată vineri, când eu nu mai eram în târg, de către (cine credeţi?) Mircea Mihăieş şi Dan C. Mihăilescu. Alexandra şi Nicolae Bârna m-au însoţit o bună bucată de vreme prin înghesuială: criticul de la „Caiete critice” şi fost colaborator statornic al „Familiei” avea şi el cel puţin două bucurii de împărtăşit, pentru că la Editura „Gramar” îi apăruseră antologia Avangardismul literar românesc şi o prefaţă la un volum de teatru Cehov. Mare bucurie să-i văd pe Tudor Octavian (de care toc­mai mă despărţisem la Oradea, cu câteva zile înainte) şi pe Alexandru Ecovoiu , um­blând misterios şi precaut (pe care l-am întâlnit în toamnă, la Târgul Gaudeamus). Dar câte nu ar mai trebui să spun despre convorbiri, proiecte,  evitări şi alte numeroase tangenţe şi in­tersectări – amuzante, periculoase sau indiferente? Nu vreau să fac, totuşi, cronica vieţii mon­dene a târgului în istorica zi de joi, 27 mai 2004. Ar fi şi alte lucruri de spus chiar des­pre cărţi.

Ce m-a impresionat mai mult şi mai mult? Că piaţa de carte s-a limpezit, nu mi s-a pă­rut aşa de ameninţător asaltată de veleitarism ca în urmă cu patru-cinci ani. Că publicul (fie cititor, fie băutor!) e foarte interesat de cărţi şi de autori; e, adică, doritor să-i vadă şi pe scriitori, dacă (evident) se poate. Mulţimea plutitoare între un stand şi altul se opreşte cu­rioasă să vadă cine e scriitorul prezentat şi e un pic decepţionată când lipseşte suportul vieţii de autor, afişat cât mai la vedere. Ochi iscoditori îi spionează pe cei cunoscuţi de la te­levizor: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu sau mai ştiu eu cine. Am auzit la un moment dat o şoaptă: „uite-l pe Manolescu!” şi dintr-o dată zece pe­rechi de ochi s-au rotit în toate părţile, dar nu l-au putut identifica, pentru că fusese un zvon fals. Târgul de carte nu poate fi despărţit de târgul de scriitori – şi asta cred că dă tot far­mecul.

De vreo câţiva ani, producţia editorială – aşa cum o văd eu – e dominată de Huma­ni­tas, Polirom şi Paralela 45. Nu stau acum să fac diferenţierile, ierarhizările, comparaţiile de programe, de teme, de marketing. Dar, sistematic şi periodic, se poate constata că din a­ceste zone vin cele mai multe evenimente editoriale. Humanitas iese în evidenţă, în prin­ci­pal, cu filozofie, iar acum a venit cu cărţi noi de: Andrei Cornea, De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş, Alexandru Dragomir,  Crase banalităţi metafizice, Andrei Pleşu, Obscenitatea publică şi un audiobook pe CD Schimbarea subiectului – o reverie  de H.-R. Patapievici, dar propune, cum bine se ştie, şi cărţi de literatură: romanul Paradisul de du­pă colţ de Mario Vargas Llosa, în traducerea Marianei Sipoş, şi traducerile lui Şerban Foarţă din poezia franceză a Renaşterii, prezentate sub titlul ispititor Blazoanele ana­tomiei feminine. Humanitas nu a venit de astă dată cu nimic nou din domeniul literaturii ro­mâne contemporane. Aici, în acest sector, campania cea mai tare, pregătită cu câteva săp­tămâni sau luni înainte, a aparţinut Editurii Polirom, care a propus şapte tineri prozatori, sub îndemnul Votează literatura tânără!, care am impresia că a dominat Târgul Bookarest în acest an. Lansarea, programată vineri, 28 mai, ora 16, la Lăptăria lui Enache, nu am mai prins-o, dar ştiu că era vorba de cărţi de Ioana Băeţica, T. O. Bobe, Radu Pavel Gheo, Dan Lungu, Cosmin Manolache, Adrian Schiop şi Lucian Dan Teodorovici. Îndemnul m-a făcut să-mi asum obligaţia de a-i citi pe aceşti prozatori tineri, pentru a mă edifica a­su­pra fenomenului – ceea ce, cred eu, e extrem de important ca efect, dacă a reuşit să-i in­flu­en­ţeze şi pe alţi critici şi, mai ales, dacă a reuşit să trezească atenţia cititorilor. Cred că cele mai multe lansări a avut Editura Paralela 45, nu le descriu acum pe toate, pentru că nu am par­ticipat decât la una – aceea a cărţii lui Stelian Tănase, despre care am pomenit. Ar fi însă nedrept să nu amintesc măcar colecţiile active: Biblioteca românească (poezie de Ma­tei Vişniec şi Simona Popescu, proză de Stelian Tănase şi Constantin Virgil Negoiţă), Ge­mini (trei volume bilingve de poezie), Biblioteca erotică (cinci cărţi),  Perechi celebre (opt volume), Literatură est-europeană (cinci volume), Ficţiune fără frontiere (patru ti­tluri) şi asta nu e tot. Fără îndoială că aceste trei edituri au ocupat, din nou (pentru a câta oară?), prim-planul târgului.

Pentru cei care sunt curioşi, să spun ce cărţi am mai cumpărat. Cred că e mai semni­fi­cativ (evident, ca opţiune subiectivă) decât un raport obiectiv, plictisitor şi neconvingător despre ce am văzut (şi poate nu m-a interesat). De la Editura Curtea Veche am cum­părat volumele VI, VII, VIII şi IX (ultimul chiar e o noutate!) din „Dosarul” Eliade, o cu­le­gere de texte critice, realizată de Mircea Handoca, ajunsă acum până la sfârşitul anului 1977 cu ce s-a scris despre Eliade. Tot de la aceeaşi editură am luat antologia de proze scurte Singurătatea şi diavolul milos de Teodor Mazilu, într-o ediţie îngrijită de tânărul critic Marius Chivu, pe care aş vi vrut să-l întâlnesc. Editura Albatros m-a ispitit îndeosebi cu două cărţi: Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă, şi Marin Radu Mocanu, Literatura română şi cenzura comunistă (1960-1971). De la Editura  Ştiinţa. Arc din Chi­şinău am primit patru volume dintr-o antologie  Literatura din Basarabia în secolul XX: poezia (un volum), proza scurtă (două volume) şi traducerile (un volum), solicitându-mi pro­misiunea că voi postfaţa antologia romanului basarabean, pe care o va realiza Mihai Cimpoi. Sunt neliniştit cum mă voi putea achita de această obligaţie pe care mi-am asumat-o din curiozitate. Închei relatarea mea prea personală şi lacunară despre cărţile care m-au atras cel mai mult dintre cele pe care le-am achiziţionat:  Note zilnice de Camil Petrescu, într-o ediţie de Florica Ichim, la Editura Gramar (oare prin ce o fi deosebită de ediţia Zaciu, con­sacrată aceluiaşi jurnal în vechea colecţie „Restituiri” de la Editura Dacia?) şi Jurnal in­tim. Carnete de atelier de Marin Preda, la Editura Ziua, într-o ediţie prefaţată de Eugen Si­mi­on şi îngrijită împreună cu Oana Soare. Asupra acestora se va îndrepta întâi de toate se­tea mea de lectură.

Rămân cu o nedumerire: oare, totuşi, să nu fi devenit până la urmă un roman care mi-a scăpat evenimentul târgului? Un roman străin sau un roman românesc, aproape că nu are importanţă. Altfel, ce mă fac cu speranţa mea că reabilitarea ficţiunii s-a instalat ca fe­nomen semnificativ al actualităţii? Cred că tinerii prozatori de la Editura Polirom îmi susţin foarte bine intuiţia şi teoria. Mă simt răzbunat şi confirmat, într-un mod subtil.