|
Data si locul nasterii:
10.01.1980 Craiova.Studii: Universitatea de Medicina si Farmacie
Craiova, Medicina Generala (promotia 2004). Activitate literara:
Am debutat cu poezie, apoi cu proza scurta, in revista Mozaicul (Craiova)
in (feb/mai) 2003. Am participat al dezbaterile Cenaclului Odiseu
(2002/2003). Premiile Editurii Convorbiri Literare si al revistelor
Convorbiri Literare, Familia si premiul A.P.L.E.R. la cea de a XXII-a
ediție a Concursului National de Poezie si interpretare critica a operei
eminesciene «Porni Luceafarul
» iunie 2004 Botoșani.
Odăile de vânt
căderea din cădere
îmbracă aripile celor mai iubiți
celor
cu tălpile pe apă
oameni
albi mari mici și frumoși
dârdâind mut
sunt
odăile de vânt
care
scrâșnesc ca dinții
pe
mâneca nopții - obosită
și noi
obosiți
cu
zâmbete - aceleași
și
oamenii albi mari mici frumoși
suiți
în roțile de lemn
aruncă
centripet cu pene
lacrimi, lucruri
și
cuvintele
între
toate tu toată
în
vertical
în
plumbul consoanelor de duh
și
moartea dă cu mătura
pe la
picioarele sfinților de nisip
să-i
atingem pe umăr
cu
frunțile oamenilor frumoși
și
celor și care
și
căderile din somn
căderile de sub -
și
dulcea și prea dulcea
cădere
din cădere
în sus
sau în jos
și tu
și eu
Noduri de sticlă
nu
știu cum putrezesc în trezire
dar
știu cum sunt pământul din care
sub
stern îmi crește
un nod
tare de timus
se
strecoară de sub pătură
și
privește la frații săi
de
cealaltă parte a sticlei
rășchirați în anotimpul
lor
firesc
eu nu
sunt aici
tu fă
ce vrei
îngerii cos nebunește
noaptea în vârful acului
dar
caii pe care îi trag peste mine
o
deșiră pe părți
între
cozile lor de trecere
ca un
fular pe genunchi
la un
capăt se crapă de ziuă
la
altul mă-nfășor
tremurând să nu mă găsească dimineața
și
îngerii cos nebunește
și
caii o iau în căpăstru
și
vecinii se duc la serviciu
și ana
blandiana se zvârcolește
prin
somnul din somn
Roșu martie tăcere
Roșu
de martie ziua când stau
arunc
cu pui de pietre
în
puii de îngeri.
îmi
plac și podurile
și
cerceii tăi
mai
ales noaptea când
zidurile fac margini
de
spaimă
și
colțuri de pleoape
fac
ziduri
noaptea când razele
sunt
imperfecte dar certe
și
lasă rugină pe fiarele mărturisirilor
de la
cuprins
la
urmă iarăși stau
fraged
fac gestul cu mâna
aștept
liniștit marea
din
nord
tata
spunea că
până-n
șaișcinci nu moare nimeni
nici
frunza nici tu
prea
ești albă
prea
ai poftă de soare
tăcere
tânără tu
nu
știam că ai sfârcurile așa tari
mi-ai
lăsat semne
pe
buze. |
