Nr. 11-12 (469-470) Noiembrie-Decembrie 2004

Data si locul nasterii: 10.01.1980 Craiova.Studii: Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova,  Medicina Generala (promotia 2004). Activitate literara: Am debutat cu poezie, apoi cu proza scurta, in revista Mozaicul (Craiova) in (feb/mai) 2003. Am participat al dezbaterile Cenaclului Odiseu (2002/2003). Premiile Editurii „Convorbiri Literare” si al revistelor „Convorbiri Literare”, „Familia” si premiul A.P.L.E.R. la cea de a XXII-a ediţie a Concursului National de Poezie si interpretare critica a operei eminesciene «Porni Luceafarul…» iunie 2004 Botoşani.

Odăile de vânt

căderea din cădere

îmbracă aripile celor mai iubiţi

celor cu tălpile pe apă

oameni albi mari mici şi frumoşi

dârdâind mut

sunt odăile de vânt

care scrâşnesc ca dinţii

pe mâneca nopţii - obosită 

şi noi obosiţi

cu zâmbete - aceleaşi

şi oamenii albi mari mici frumoşi

 suiţi în roţile de lemn

aruncă centripet  cu pene

lacrimi, lucruri

şi cuvintele

între toate tu toată

în vertical

în plumbul consoanelor de duh

şi moartea dă cu mătura

pe la picioarele sfinţilor de nisip

să-i atingem pe umăr

cu frunţile oamenilor frumoşi

şi celor şi care

şi căderile din somn

căderile de sub -

şi dulcea şi prea dulcea

cădere din cădere

în sus sau în jos

şi tu şi eu

Noduri de sticlă

nu ştiu cum putrezesc în trezire

dar ştiu cum sunt pământul din care

sub stern îmi creşte

un nod tare de timus

se strecoară de sub pătură

şi priveşte la fraţii săi

de cealaltă parte a sticlei

răşchiraţi în anotimpul

lor firesc

eu nu sunt aici

tu fă ce vrei

îngerii cos nebuneşte

 noaptea în vârful acului

dar caii pe care îi trag peste mine

o deşiră pe părţi

între cozile lor de trecere

ca un fular pe genunchi

la un capăt se crapă de ziuă

la altul mă-nfăşor

tremurând să nu mă găsească dimineaţa

şi îngerii cos nebuneşte

şi caii o iau în căpăstru

şi vecinii se duc la serviciu

şi ana blandiana se zvârcoleşte

prin somnul din somn

Roşu martie tăcere

Roşu de martie ziua când stau

arunc cu pui de pietre

în puii de îngeri.

îmi plac şi podurile

şi cerceii tăi

mai ales noaptea când

zidurile fac margini

de spaimă

şi colţuri de pleoape

fac ziduri

noaptea când razele

sunt imperfecte dar certe

şi lasă rugină pe fiarele mărturisirilor

de la cuprins

la urmă iarăşi stau

fraged fac gestul cu mâna

aştept liniştit marea

din nord

tata spunea că

până-n şaişcinci nu moare nimeni

nici frunza nici tu

prea eşti albă

prea ai poftă de soare

tăcere – tânără – tu

nu ştiam că ai sfârcurile aşa tari

mi-ai lăsat semne

pe buze.