Nr. 10 (468) Octombrie 2004

Joc

Şarpele casei

S-a cuibărit în lada

              de zestre.

Soarele rece, de iarnă,

noaptea visează-n ferestre.

Joc

Melc de tulbure carne

pe molusca sacră a inimii.

O anxietate cu clopoţei

toamnă, când poeţii sunt

            în primăvară

În doze mici, muşcătura

             astrală.

Joc

Urma zeului răzleţ

în decalcul de mălură.

În strana obscură

întuneric nemanifestat:

Azimut al neliniştii:

o primulla regala.

Joc

Străine stări vor cerni din azur.

Sub luciul apei zvâcnet de lună

şi nuferi muşcaţi ochii tăi

unde am căzut cu faţa spre stele.

Un hohot de flaut prin trestii.

Joc

În ocrul amurgului

tatuajele scrierii zeilor.

Joc

Nedesluşire surzenie a argilei

Floare de rug leagănă doliul

sub catarge bătrâne ultima tristeţi

migrând spre origini, la Nil.

Aici, să rămân, fluturînd semne orfice

rupt de sclipătul pe aripi trădate.

De nimeni nu-mi este dor, nici de mine.

Joc

Unde natura îşi tînguie silfii

arămiul spoit pe dalbele pânze

Ţipătul sânilor în ultima roză

rubinul îngeriţei geloase,

             pe deget:

Un nume să scriu, ca să-l uit

            să-l trăiesc

În mine pierdut, ca-ntr-o orgă.