Nr. 10 (468) Octombrie 2004

Într-o vineri, după-amiază

in memoriam

dr. Mihai Pop, director timp de 40 de ani

al Spitalului din Negreşti-Oaş

Şi cine putea bănui

Că acel Iulie – smoală nelumească –

Fusese sortit capăt să pună

Drumului ce urca spre Munţii Oaşului.

Bătăile inimii încă se auzeau

Ca nişte motoare ambalate,

Pregătite să cuprindă înălţimi.

O pasăre, în zbor,

Ori coroana regală a pădurii,

Atinseseră elicea trupului.

Iar braţele, ca nişte aripi,

Încercau să se desprindă,

Să plutească, iarăşi, deasupra

Încremenitei întinderi.

Vara era spre sfârşite,

Ori chiar pierise într-o vineri, după-amiază.