Nr. 10 (468) Octombrie 2004

Sonete alese

Al. Andriţoiu

Aura sonetului

Biblioteca Revistei

FAMILIA,

Oradea, 2004

Repere biografice

Alexandru Andriţoiu , născut în 8 oct.1929 , la Vaşcău, judeţul Bihor – mort în 2 oct. 1996, la Bucureşti. Poet, traducător, publicist, scenarist. Fiul lui Nicolae Andriţoiu, frizer, şi al Ştefaniei (n. Todan). Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, absolvit în 1948, Facultatea de Filologie a Universităţiidin Cluj (1949-1951), Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti (1951). Debut în ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj (1949). Debut editorial cu volumul În Ţara Moţilor se face ziuă (1953, Premiul de Stat). Până în 1965 a fost redactor la revistele Contemporanul, Gazeta literară, Viaţa militară. Din 1965, septembrie până în ianuarie 1990 a fost redactorul şef al revistei Familia din Oradea.

De câţiva ani încoace criticul orădean Marin Chelu face muncă de tandră arheologie literară aplicându-se pe restituirea unor scrieri ale câtorva redactori ai revistei Familia, trecuţi în lumea liniştii eterne. După două volume ce reunesc, respectiv, eseurile despre arhitectură şi cele cu caracter filosofic ale lui Radu Enescu,, iată a venit rândul unei selecţii de sonete din creaţia poetului şi fostului redactor şef al Familiei, Alexandru Andriţoiu. Aura sonetului este un volum lucrat cu pasiune şi acribie de către Marin Chelu, el reunind un număr de 75 de sonete alese din bogata creaţie lirică a celui care este considerat de către numeroşii săi cititori şi prieteni drept cel mai de seamă poet pe care l-a dat Bihorul literaturii române de până acum. La începutul acestui octombrie, poetul ar fi împlinit 75 de ani şi de aici numărul sonetelor selectate. Cartea a fost lansată la Vaşcău, locul naşterii poetului, prilej cu care farmecul personalităţii sale, vocaţia sa pentru prietenie, gustul pentru joc, joacă şi fantezie au fost evocate cu emoţie sau/şi umor de către cei prezenţi, fie ei scriitori confraţi ori doar foşti prieteni şi cunoscuţi. Cum casa părintească nu mai există, din păcate, la Vaşcău, Alexandru Andriţoiu „s-a întors acasă” sub această formă cărturărească, întâlnirea – deopotrivă comemorare şi aniversare – consumându-se în biblioteca orăşănească putrând numele poetului. O a doua lansare a avut loc la Oradea, la Casa de Cultură a Municipiului şi ea a stat sub aceeaşi reverberaţie emoţională a aducerilor aminte.

Marin Chelu şi-a dedicat efortul restitutiv memoriei „colegilor de condei al lui Alexandru Andriţoiu din redacţia revistei „Familia”, în perioada septembrie 1965-decembrie 1989, (pe)trecuţi în lumea umbrelor: Ovidiu Cotruş, Vasile Spoială, Crăciun Bejan, Radu Enescu, Stelian Vasilescu.”, oameni şi scriitori pe care îngrijitorul acestei frumoase cărţi i-a cunoscut bine, unora fiindu-le mai tânărul lor prieten. Miezul celor 75 de sonete este oferit după o „Prefaţă” şi o „Notă asupra ediţiei” şi înainte de un „Indice cronologic şi după incipit”, o „Addenda” (cuprinzând „Alte 26 de poeme”, tot sonete, unele publicate în volume, altele în reviste, „Repere bio-bibliografice”, „Referinţe critice”, „Extrase critice”, „În loc de postfaţă” de Al. Cistelecan – preluare a prezentării critice a poetului din Dicţionarul Scriitorilor Români, vol. I, A.-C., 1995 – şi o „Anexă” în care Chelu Florian Madeva, cunoscutul cantautor, şi fratele îngrijitorului ediţiei, scrie despre Sonetul muzical, adăugând şi reproducerea partiturii compuse de el pe textul sonetului Teamă al lui Andriţoiu. Altfel spus, o carte cu ofertă bogată, gândită de realizatorul ei şi ca un posibil mod de a-l face cunoscut pe poetul Andriţoiu generaţiilor tinere. Sonetul amintit mi se pare şi mie demn de atenţie pentru că vine să descopere faţa ascunsă a poetului: extraordinara sa dexteritate compoziţională, dezinvoltura stilistică, erudiţia clasicistă a ritmurilor şi combinaţiilor maschează, în fond, o natură neliniştită, confuză, problematică, cu complicat relief sufletesc şi labirint metafizic: „Rătăcitor prin codri de confuzii,/ am scris cu teamă fiece cuvânt./ Unde mi-s anii, purii, cerţii, cruzii/ în cari ştiam ce vreau şi cine sunt?// Lunatică, fântâna de iluzii/ adapă azi o gură de pământ./ Doar foştii picuri de-ape vii, auzi-i/ departe-n timp şi spaţii, incantând.// De literă mi-e teamă ca de-un şarpe,/ mă tem de punct ca de un glonţ laş./ Mă-ascund în spatele acelor harpe/ din cari cântau aezii uriaşi./ Încep o strofă şi-i amân sfârşitul / şi schimb stiloul nobil cu grafitul.”

Aura sonetului e concepută de către Marin Chelu astfel încât să re-argumenteze ceea ce toţi comentatorii poetului au decelat, anume că în partea sa necircumstanţială şi neaservită comandamentelor ideologice şi politice ale timpului , creaţia lui Alexandru Andriţoiu  „are fineţe, măsură, delicateţe, distincţie, armonie, imaginaţie, bun gust; are voluptăţi rafinate dar şi pesimisme vizionare; beţii sonore şi fluide dar şi plecăciuni spre cugetare; boemă a livrescului dar şi abstracţii metafizice” (am citat din finalul prefeţei lui Marin Chelu).Coperta lui Adrian Buzaş, „impresiile virtuale” ale lui Gheorghe Aursulesei, compoziţiile foto ale lui Vasile Gheorghe şi design-ul textului de Gorzó Tünde contribuie la împodobirea sărbătoreasacă a cărţii, la apariţia căreia au dat câte o mână de ajutor (financiar) Consiliul Municipal Oradea, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” Oradea, Direcţia pentru Cultură Bihor, Casa de Cultură a Municipiului Oradea, Fundaţia „Rock Filarmonica” Oradea şi, fireşte, revista Familia.