|
Natura
justițiară a calității
Într-atît sîntem
înclinați a trata mediocritatea drept o categorie generală (J.P. Sartre: E o
mărturie mediocră și chiar prin aceasta generală.), încît ne arătăm
dispuși a socoti mediocră orice generalitate.
*
Amintirile conturează
un clasicism al ființei.
*
Cu ajutorul glumei
putem exorciza răul din noi mai eficace decît cu ajutorul solemnei sfeștanii,
chiar dacă glumim pe tema sfeștaniei. Căci vorba de duh e aeriană și expansivă,
aptă a pătrunde, aidoma unui gaz, pînă-n cele mai răsucite cotloane în care se
ascunde Necuratul, a concura cu el, adoptîndu-i flexibilitatea, dibăcia,
eficiența, în numele seninătății noastre.
*
Viața poate fi
mediocră sau sublimă. Supraviețuirea mă tem că e totdeauna mediocră.
*
Calitatea ca o revoltă
împotriva cantității (tiranică, obtuză, insațiabilă, excesivă sau insuficientă).
Natura justițiară a calității.
*
Există și un mod de-a
te preface că ești prefăcut. (Henry Fielding)
*
Sicofanții din proprie
inițiativă ilustrează latura... liberală a totalitarismului.
*
Sinecdoca aprecierii
caracterului omenesc. Pentru un ochi cît de cît experimentat, acesta se divulgă
pînă și-n faptele cele mai neînsemnate, în atomismul comportamental al lui x,
în felul în care își mișcă buzele, în care pășește sau clipește, în care
grafiază o literă etc.
*
Autori care au scris
despre moarte atît de adînc, de vibrant, de familiar, încît, substituind aproape
neverosimil, uimitor, simțirea, frământarea, spaima pe care le încercăm noi, ți
se pare că n-au murit, că n-ar putea muri.
*
A alege și a fi ales
nu sînt, cum s-ar părea sub un unghi electoral, două fețe ale unui fenomen
unitar, ci acte radical diferite, despărțite de-o genune peste care, cît de des,
nu poate fi aruncată nici o punte. Îndrăgostiții știu de ce...
*
Adevăruri atît de
searbăd, de lînced și amorf exprimate, încît nu le poți distinge ușor de
neadevăruri. Și nici n-ai chef s-o faci...
*
Lumea amintirilor tale
e bîntuită de încîlcitele, brutele, informele patimi. Nobilele, elegantele,
decorativele pasiuni te așteaptă doar în scrierile unor autori de odinioară.
*
Viciul e prea adesea
tehnică, performanță, virtutea e prea adesea stîngăcie, blocaj.
*
E suficient, pentru a
te entuziasma, gîndul că vei avea un singur cititor foarte receptiv, ideal. Mai
mulți cititori pot duce la o inflație, adică la un fenomen de prost gust.
*
Acest simulacru de
pustiu care batjocorește o solitudine autentică.
*
Postura represivă,
vai, a oricărei certitudini.
*
Mintea mea e liberală,
inima mea e de dreapta. |
